Page 100 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

9 MARKERI ENDOCRINI GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

- hipertensiune asociată cu hipokaliemie spontană sau indusă de diuretice;
- hipertensiune asociată cu incidentalom suprarenalian;
- hipertensiune şi istoric familial de HTA cu debut precoce sau accident vascular cerebral la
vârste <40 ani.
În plus, testarea este recomandată şi la rudele de gradul I cu HTA ale pacienţilor cu hiperaldosteronism
primar.
Ghidul recomandă la aceşti pacienţi raportul aldosteron/renină ca instrument de screening .
7
Hiperaldosteronismul secundar este întâlnit în următoarele situaţii:
- stenoza de arteră renală, toxemia gravidică (însoţit de HTA);
- insuficienţa cardiacă congestivă, ciroză cu ascită, sindrom nefrotic, încărcare cu potasiu,
abuz de diuretice sau laxative şi sindromul Bartter (fără a fi însoţit de HTA) .
1;5
Un nivel scăzut de aldosteron seric (hipoaldosteronism) poate rezulta ca urmare a unui deficit primar la
nivelul glandei suprarenale (boala Addison). Printre cauzele mai puţin obişnuite se numără defectele
ereditare în biosinteza aldosteronului, cum ar fi deficitul de 21-hidroxilază, forma cu pierdere de sare,
din cadrul sindromului adrenogenital. Atunci când hipoaldosteronismul este consecinţa unui defect
primar în biosinteza steroizilor suprarenalieni nivelurile plasmatice ale reninei sunt crescute.
Deficitul de aldosteron se poate produce şi în asociere cu boli renale cronice, mai ales afecţiuni tubulo-
interstiţiale şi nefropatia diabetică. Majoritatea pacienţilor prezintă niveluri scăzute de renină, condiţie
denumită hipoaldosteronism hiporeninemic.
Indiferent de cauză, hipoaldestonismul determină hiperkaliemie .
3
Recomandări pentru determinarea aldosteronului seric
- evaluarea pacienţilor cu HTA şi posibil hiperaldosteronism;
- diagnosticul diferenţial între hiperaldosteronismul primar şi cel secundar împreună cu determinarea
nivelului reninei plasmatice, calcularea raportului aldosteron/renină şi cu efectuarea unor teste
funcţionale;
- diagnosticarea unor forme de sindrom adrenogenital însoţite de pierdere de sare în care concentraţia
aldosteronului este foarte scazută 4;5;6 .
Pregătirea pacientului
Pentru detectarea hiperaldosteronismului primar ghidul Societăţii de Endocrinologie recomandă:
1. Cu cel puţin 4 săptămâni înaintea recoltării trebuie întrerupt tratamentul cu medicamentele care
afectează cel mai mult testarea: atât diureticele care economisesc potasiul (spironolactona, amilorid,
triamteren, eplerenone) cât şi cele care elimină potasiul. Se vor evita de asemenea produsele derivate
din rădăcina de lemn dulce (licorice).
2. Se recomandă ca pacienţii să aibă o ingestie normală de sare (aproximativ 3 g sodiu/zi).
3. Dacă este necesar să se menţină controlul tensiunii arteriale se va prefera administrarea de
preparate cu influenţă redusă asupra testării:
- verapamil retard;
- hidralazină în asociere cu verapamil retard;
- blocanţi alfa-adrenergici: prazosin, doxazosin, terazosin.
4. În cazul pacienţilor cu rezultate neconcludente la determinările anterioare ale raportului aldosteron/renină
şi la care HTA poate fi controlată cu medicamente ce exercită o influenţă redusă, se indică să se întrerupă
cu cel puţin 2 săptămâni înaintea recoltării şi alte medicamente, cum ar fi:
- beta-blocante; alfa2-agonişti cu acţiune centrală (clonidină, alfa-metildopa); antiiflamatorii
nesteroidiene;

100