Page 105 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 9
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI ENDOCRINI

producţie de aldosteron crescută inadecvat, relativ autonomă şi care nu este suprimată de încărcarea
cu sodiu . Secreţia inadecvată de aldosteron determină hipertensiune, dureri şi crampe musculare,
6
tetanie, paralizie, poliurie, proteinurie şi în final insuficienţă renală . Hiperaldosteronismul primar este
1
cauzat în mod obişnuit de un adenom de suprarenală, o hiperplazie uni- sau bilaterală şi mult mai rar de
un hiperaldosteronism familial supresibil la glucocorticoizi. Până nu demult, hipokaliemia era un criteriu
obligatoriu pentru diagnostic, astfel că această condiţie era considerată o cauză foarte rară de HTA (<
1%). Studii mai recente au evidenţiat însă o prevalenţă mult mai mare a hiperaldosteronismului primar
în rândul pacienţilor hipertensivi (>10%), hipokaliemia fiind prezentă doar la un grup restrâns (9-47%).
Din acest motiv, Societatea de Endocrinologie recomandă ca screening-ul hiperaldosteronismului
primar să fie efectuat la categoria de pacienţi cu risc relativ crescut pentru această afecţiune - care
prezintă:
- hipertensiune arterială stadiul 2 (>160-179/100-109 mm Hg) sau 3 (>180/110 mm Hg)
conform JNC (Joint National Commission);
- hipertensiune rezistentă la tratament;
- hipertensiune asociată cu hipokaliemie spontană sau indusă de diuretice;
- hipertensiune asociată cu incidentalom suprarenalian;
- hipertensiune şi istoric familial de HTA cu debut precoce sau accident vascular cerebral la
vârste <40 ani;
În plus, testarea este recomandată şi la rudele de gradul I cu HTA ale pacienţilor cu hiperaldosteronism
primar.
Ghidul recomandă la aceşti pacienţi raportul aldosteron/renină ca instrument de screening .
6
Renina plasmatică este folosită şi în monitorizarea terapiei cortizonice de substituţie, la pacienţii
cu insuficienţă corticosuprarenaliană. Nivelul reninei este normal la pacienţii cu terapie cortizonică
adecvată şi va fi ridicat la pacienţii cu substituţie steroidiană neadecvată .
3;4
La majoritatea pacienţilor cu HTA esenţială renina înregistrează valori normale sau scăzute. Cu
toate acestea, există un subgrup de pacienţi la care nivelurile reninei sunt crescute şi care, se pare,
asociază un risc mai mare de infarct miocardic sau accident vascular cerebral .
3
Există două tipuri de teste utilizate în determinarea reninei:
- activitatea reninei plasmatice (ARP); plasma este incubată iniţial în condiţii bine stabilite
de temperatură şi pH pentru a genera angiotensina I, ca urmare a acţiunii reninei asupra
substratului său specific, după care acest decapeptid este cuantificat printr-o metodă
radioimunologică (RIA);
- renina plasmatică directă; renina este detectată imunochimic cu ajutorul unor anticorpi anti-
renină.
Testul de activitate măsoară activitatea reninei indirect prin rata de angiotensină I generată, pe când
testele imunochimice măsoară renina direct; din acest motiv valorile obţinute sunt diferite.
Recomandări pentru determinarea reninei plasmatice
- diagnosticul diferenţial între hiperaldosteronismul primar şi cel secundar împreună cu
determinarea nivelului aldosteronului seric, calcularea raportului aldosteron/renină şi cu
efectuarea unor teste funcţionale;
- diagnosticul şi managementul pacienţilor cu HTA datorată stenozei arterei renale;
- monitorizarea terapiei cortizonice de substituţie, la pacienţii cu insuficienţă
corticosuprarenaliană;
- evaluarea riscului de complicaţii vasculare la pacienţii cu HTA esenţială 3;4;6 .

105