Page 223 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 223
GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 12
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI CARDIACI
12.3 Homocisteina
Informaţii generale
Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară
a metioninei. În plasmă homocisteina se găseşte în principal legată de proteine dar sunt prezente de
asemenea şi forme libere, oxidate şi disulfidice .
4
Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele 2 căi de metabolizare ale acesteia. Prima
ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzimă care
necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionină necesitand prezenţa
unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR şi metionin-sintetaza), care au co-substrat
acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sange este invers proportional
cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) şi implicit cu aportul
exogen al acestor vitamine .
3
Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată una
din cele 2 căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocisteinurie este
produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenţă de 1 la 300
000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi dezvoltă ateroscleroză
precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul
heterozigot de CBS întâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat cu o hiperhomocisteinemie
moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisă
o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care sunt heterozigoţi pentru
această mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice în
timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie . Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt:
7
deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta înaintată, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afecţiuni
renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilină, L-dopa .
5;7
Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:
1. risc crescut de afecţiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc
independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;
2. risc crescut de tromboze venoase;
3. risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural .
2
O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se
asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L a nivelului
de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la bărbaţi şi de 1.8 la femei) .
4
Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizează apariţia
şi dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugerează că este implicată gruparea sulfidril din molecula
homocisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul
patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale,
alterarea afinităţii pentru fibrină a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferarii celulelor musculare
netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxidativ.
A fost demonstrat că acidul folic îmbunătaţeşte funcţia endotelială la adulţii sănătoşi cu
223