Page 223 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 223

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          12
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                MARKERI CARDIACI




                                    12.3 Homocisteina

        Informaţii generale
        Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară
        a metioninei. În plasmă homocisteina se găseşte în principal legată de proteine dar sunt prezente de
        asemenea şi forme libere, oxidate şi disulfidice .
                                         4
        Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele 2 căi de metabolizare ale acesteia. Prima
        ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzimă care
        necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionină necesitand prezenţa
        unor  enzime  (metilentetrahidrofolat  reductaza  MTHFR  şi  metionin-sintetaza),  care  au  co-substrat
        acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sange este invers proportional
        cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) şi implicit cu aportul
        exogen al acestor vitamine .
                           3
        Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată una
        din cele 2 căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocisteinurie este
        produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenţă de 1 la 300
        000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi dezvoltă ateroscleroză
        precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul
        heterozigot de CBS întâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat cu o hiperhomocisteinemie
        moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisă
        o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care sunt heterozigoţi pentru
        această mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice în
        timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie . Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt:
                                                7
        deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta înaintată, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afecţiuni
        renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilină, L-dopa .
                                                            5;7
        Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:
            1.  risc crescut de afecţiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc
                independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;
            2.  risc crescut de tromboze venoase;
            3.  risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural .
                                                           2
        O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se
        asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L  a nivelului
        de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la bărbaţi şi de 1.8 la femei) .
                                                     4
        Sunt  multe  teorii  cu  privire  la  mecanismul  prin  care  hiperhomocisteinemia  favorizează  apariţia
        şi  dezvoltarea  aterosclerozei.  Unii  sugerează  că  este  implicată  gruparea  sulfidril  din  molecula
        homocisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul
        patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale,
        alterarea afinităţii pentru fibrină a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferarii celulelor musculare
        netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxidativ.
        A  fost  demonstrat  că  acidul  folic  îmbunătaţeşte  funcţia  endotelială  la  adulţii  sănătoşi  cu


                                                                           223
   218   219   220   221   222   223   224   225   226   227   228