Page 12 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

MBL are o afinitate crescută pentru structuri repetitive de carbohidraţi ce conţin manoză (carbohidraţi
„patogenici”) de pe suprafaţa a numeroase microorganisme; în acelaşi timp proteina nu recunoaşte
carbohidraţi cum ar fi galactoza şi acidul sialic ce reprezintă zaharuri terminale exprimate pe
glicoproteinele mamiferelor. Datorită acestor proprietăţi, MBL este capabilă să discrimineze self-ul
de non-self. Studiile au raportat că MBL reacţionează cu o varietate largă de bacterii Gram pozitive şi
Gram negative acapsulare, virusuri, levuri, mycobacterii, paraziţi şi protozoare .
2;3
După recunoaşterea carbohidratului ligand MBL adoptă o modificare conformaţională care conduce la
activarea celor două serin-proteaze MASP-1 şi MASP-2. După activare, MASP-2 clivează C4 pentru
a genera aceeaşi C3 convertază (C4b2a) din calea clasică. MASP-1 are capacitatea de a cliva C3,
sugerând că ar putea provoca direct activarea căii alterne. După formarea C3 convertazei, activarea
complementului decurge în acelaşi fel ca pe calea clasică, cu posibila recrutare şi a căii alterne .
2;5
Legarea MBL de agenţii patogeni şi activarea complementului conduce la liza microorganismelor şi
la eliminarea rapidă a acestora prin celulele fagocitare ale sistemului imun (granulocite, monocite/
macrofage). A fost descrisă o interacţiune între MBL legată de membranele ţintă şi un receptor specific
de pe suprafaţa acestor celule care facilitează îndepărtarea microorganismelor (opsonizare) .
2;3
Calea lectinelor mai poate fi activată de către unele complexe antigen-anticorp. Astfel, s-a demonstrat
că o fracţiune a moleculelor IgG căreia îi lipsesc reziduurile de galactoză terminală (IgG-G0), cum este
cea întâlnită în plasma pacienţilor cu poliartrită reumatoidă, are proprietatea de a interacţiona cu MBL
şi activa complementul.
Se pare că reglarea căii lectinelor este mediată de către C1 inhibitor şi alfa2-macroglobulină .Recent a
2
fost depistată şi a o activitate anti-tumorală a MBP denumită citotoxicitate mediată celular dependentă
de mannose-binding lectin (MDCC). Această activitate nu necesită activarea complementului ci
implicarea unor celule imune. S-a demonstrat de asemenea că MBP este exprimată selectiv la nivelul
celulelor epiteliale din intestinul subţire, fapt ce sugerează că această proteină deţine un rol important
de apărare locală a gazdei .
1
Deoarece MBL aparţine celor mai importante componente ale răspunsului imun, un deficit al acestei
proteine de fază acută este asociat cu o activitate opsonofagocitică redusă şi în consecinţă cu o
predispoziţie crescută pentru infecţii recurente rezistente la tratament.
Nivelurile serice scăzute de MBL sunt condiţionate genetic .
3
Gena care codifică MBL este situată pe cromozomul 10, conţine 4 exoni şi prezintă 4 alele (variante
genetice) care influenţează semnificativ concentraţia serică de MBL: tipul MBL sălbatic denumit
alela A şi 3 forme mutante B, C, D. Formele B, C, D rezultă ca urmare a unor mutaţii punctiforme
inactivatoare la nivelul exonului 1 al genei MBL; proteinele formează mai greu oligomeri şi astfel
prezintă o activitate redusă de activare a complementului. O treime din populaţia Europei Centrale
este heterozigotă pentru cel puţin una din aceste mutaţii, ceea ce se poate corela cu o predispoziţie
crescută la infecţii. Defectele homozigote (BB, CC, DD) apar la 0,3% din populaţia europeană şi au
drept consecinţă un deficit aproape complet de MBL. Au mai fost descrise 2 polimorfisme în zona
reglatoare a promotorului genei MBL care de asemenea cauzează un nivel seric scăzut de MBL şi
sunt responsabile de efectele clinice .
3;4
MBL induce şi fagocitoza materialului celular apoptotic şi a complexelor imune. În deficitul de MBL
resturile celulare nefagocitate se acumulează şi sunt o sursă de autoantigene. În plus se acceptă
faptul că pacienţii cu deficit de MBL pot fi infectaţi cu agenţi patogeni care joacă rol în patogeneza

12