Page 24 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 24

Plasmă Versus Ser
                                • Procesare accelerată: etapa formării coagulului este eliminată; timpul de centrifugare se poate
                                scurta prin creşterea vitezei de rotaŃie.
                                • Cantitate mai mare: dintr-o probă de sânge se obŃine aprox.15-20% mai multă plasmă decât
                                ser.
                     Avantaje   • Lipsa interferenŃelor legate de coagularea post-centrifugare: în ser se mai pot produce coaguli
                                după o centrifugare precoce; acest lucru nu apare niciodată în plasmă.
                                • Rezultatele obŃinute la testarea analiŃilor din plasmă exprimă mai fidel statusul in vivo al
                                pacientului comparativ cu cele din ser.
                                • Risc mai mic de apariŃie în plasmă a hemolizei şi trombocitolizei decât în ser.
                                • Electroforeza proteinelor este alterată în plasmă de prezenŃa fibrinogenului (pseudo-peak în
                                regiunea g ce poate mima un component M).
                                       ,
                    Dezavantaje   • Anticoagulantul poate interfera cu metoda de determinare.
                                • InterferenŃă cationică: când se foloseşte plasmă heparinizată, litiul sau amoniul din
                                anticoagulant pot interfera cu metodele de determinare a acestora.

                  Faza precentrifugare
                  Serul sau plasma trebuie separate fizic de celulele sanguine cât mai repede posibil, pentru a nu exista riscul producerii
                  unor rezultate eronate; se recomandă astfel o limită maximă de 2 ore din momentul recoltării probei.
                  Un contact mai redus cu celulele sanguine (<2 ore) este recomandat pentru potasiu, ACTH, cortizol, catecolamine,
                  acid lactic şi homocisteină.
                  Studiul efectuat de Laessig şi colaboratorii săi a indicat faptul că 17 analiŃi nu au fost afectaŃi de un contact prelungit al
                  serului cu celulele sanguine (timp de 48 ore la temperatura camerei): albumină, fosfatază alcalină, ALT, bilirubină,
                  calciu, colesterol, CK, creatinină, magneziu, fosfor, proteine totale, trigliceride, T3, T4, uree, acid uric. Pe de altă parte,
                  rezultatele au fost semnificativ alterate în cazul următorilor analiŃi:
                  - timp de contact ~ 2 ore: glucoză (↓), potasiu (↑), LDH (↑);
                  - timp de contact ~ 8 ore: sideremie (↑).
                  Într-un studiu mai recent, Zhang şi colaboratorii săi au evaluat stabilitatea a 63 analiŃi în serul care a rămas timp de 24
                  ore în contact cu celulele sanguine. S-a stabilit că serul trebuie separat în 3 ore pentru glucoză, potasiu şi fosfor şi în 6
                  ore pentru albumină, bicarbonat, clor, peptid C, HDL colesterol, sideremie şi proteine totale. CeilalŃi analiŃi au fost
                  stabili timp de 24 ore în serul separat. Acest studiu demonstrează faptul că laboratoarele trebuie să revizuiască
                  stabilitatea analiŃilor testaŃi, pentru a reduce numărul respingerilor nenecesare de probe, în cazurile în care transportul
                  de la punctele de recoltare este prelungit.
                  Refrigerarea probelor de sânge inhibă metabolismul celulelor sanguine şi stabilizează anumiŃi constituenŃi termolabili.
                  Nu se recomadă ca probele de sânge integral să fie refrigerate decât dacă există recomandări specifice în acest sens.
                  Astfel, este contraindicată refrigerarea în cazul probelor pentru determinarea potasiului, deoarece temperatura scăzută
                  inhibă glicoliza şi favorizează eliberarea potasiului din celule, obŃinându-se astfel rezultate fals crescute. Pe de altă
                  parte, probele din care se vor testa ACTH, PTH, acid lactic, catecolamine şi gastrina vor fi răcite prin plasarea într-un
                  recipient ce conŃine un amestec de apă cu gheaŃă.
                  Centrifugarea
                  Centrifugarea probei în vederea obŃinerii serului trebuie efectuată numai după ce se constată că sângele a coagulat
                  complet. În mod normal coagularea se produce după cca. 30 minute, însă în cazul pacienŃilor care primesc tratament
                  anticoagulant sau prezintă defecte de coagulare aceasta se produce cu întârziere.
                  Centrifugarea probelor pentru obŃinerea de ser sau plasmă se efectuează în general la 3000 g timp de 5 minute.
                  Pentru obŃinerea unei plasme deplachetate este nevoie ca proba să fie centrifugată timp de 15-30 minute la 2000-3000
                  g.
                  După separarea serului sau plasmei, probele nu vor mai fi recentrifugate (pentru a obŃine un volum suplimentar de
                  probă); de asemenea este contraindicată recentrifugarea în cazul probelor recoltate în vacutainere cu gel separator.
                  Transferul probelor în tuburi secundare trebuie efectuat cu mare atenŃie, pentru a evita contactul cu un material
                  potenŃial infectant.
                  Programul de întreŃinere al centrifugilor include verificarea periodică, cu ajutorul unui tahometru, a vitezei de
                  centrifugare obŃinute în urma unei setări specifice.
                  În cazul tuburilor cu gel se va verifica obligatoriu integritatea acestuia la sfârşitul centrifugării.
                  Anumite teste (ex.: hemoglobină glicozilată, plumb) necesită o probă de sânge anticoagulat şi neseparat; în aceste
                  cazuri probele nu vor fi centrifugate.
   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29