Page 25 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Transportul probelor
Timpul de transfer al probelor către laborator poate fi:
• scurt, când locul de recoltare/clinica este în acelaşi loc cu laboratorul;
• mediu, când locul de recoltare/clinica este în aceeaşi localitate cu laboratorul, dar nu în acelaşi loc;
• lung (24 ore sau mai mult), când locul de recoltare/clinica este în altă localitate decât laboratorul şi se trimit probele
prin poştă sau curieri. Aceasta situaŃie se întâlneşte mai des în cazul trimiterii probelor pacienŃilor de la studiile clinice,
când toate probele se colectează într-un laborator de la pacienŃii situaŃi în centre diferite, localizate geografic diferit.
Există mai multe tipuri de transport al probelor, în funcŃie de natura produsului şi de stabilitatea analiŃilor care trebuie
testaŃi:
- transport în condiŃii ambientale;
- transport la rece (probe refrigerate);
- transport în gheaŃă carbonică (probe congelate).
Reguli generale:
- în cazul unui timp de transfer scurt sau mediu, toate probele de sânge vor fi transportate ambiental în
containere sau pungi speciale (dacă nu există recomandări specifice de refrigerare a probelor);
- în cazul transferului la distanŃă, în special prin curieri sau poştă, trebuie evitat a fi transportat sânge integral;
- probele transportate ambiental trebuie protejate de temperaturi extreme, prin ambalarea în materiale izolante
(containere de polistiren);
- probele refrigerate trebuie plasate în apropierea pungilor cu gheaŃă şi nu direct pe acestea;
- în cazul probelor congelate se va verifica dacă dimensiunile containerului permit să fie introdusă o cantitate
suficientă de gheaŃă carbonică care să reziste pe durata transportului;
- vor fi folosite dispozitive de monitorizare a temperaturii pe durata transportului.
S-a demonstrat ca anumiŃi parametri biochimici, ca elecroliŃii sau enzimele, nu sunt afectaŃi de transportul prin poştă
sau curier, care poate dura de la 24 ore la 4 zile . Este valabil şi pentru concentraŃia hemoglobinei sau numărul
4
eritrocitelor. DiferenŃe majore se observă însă în cazul hematocritului, volumului eritrocitar mediu (VEM) sau bilirubinei.
Foarte important este ca prepararea frotiului de sânge venos să fie făcută în maximum 3 ore de la recoltarea sângelui.
De asemenea sângele recoltat pe citrat (pentru testele de coagulare) la pacienŃii care nu sunt heparinizaŃi este stabil
timp de 8 ore la temperatura camerei pentru determinarea timpului de protrombină, timpului de trombină, APTT,
proteinei C şi factorului V al coagularii. Nu este valabil însă pentru determinarea factorului VIII şi proteinei S care au o
4
stabilitate mult mai redusă .
În cazul pacienŃilor heparinizaŃi sângele poate fi păstrat la temperatura camerei sau la frigider timp de 4 ore din
momentul recoltării probelor. Dacă acest lucru nu este posibil, probele se stochează la –20ºC.
Transportul la distanŃă al plasmei, în vederea efectuării testelor de coagulare, se va face numai în gheaŃă carbonică;
decongelarea probelor în cursul transportului generează rezultate eronate.
Stocarea probelor în laborator
Dupa încheierea procesului analitic, o parte din probe vor fi păstrate o anumită perioadă de timp, în condiŃii bine
stabilite, astfel încât să permită confirmarea rezultatelor, verificarea identităŃii probelor sau efectuarea unor teste
suplimentare.
Reguli generale:
- procedura de stocare a probelor trebuie să Ńină cont de stabilitatea analiŃilor;
- probele trebuie întotdeauna să fie păstrate în tuburi închise (pentru a evita evaporarea acestora);
- probele pot fi arhivate în frigidere în tuburile primare, cu condiŃia ca acestea să conŃină gel separator;
- în congelatoare probele sunt păstrate de obicei în tuburi secundare; este posibilă arhivarea şi în tuburile
primare care conŃin gel, dacă producătorul specifică acest lucru;
- se va evita pe cât posibil stocarea sângelui integral; oricum sângele integral destinat obŃinerii serului/plasmei
nu trebuie păstrat în frigider;
- intervalul de păstrare a probelor este cu atât mai mare cu cât temperatura de arhivare este mai scăzută
(excepŃii: probele pentru electroforeza lipoproteinelor şi determinarea de apolipoproteine A1 şi B nu trebuie
păstrate la congelator);
- după decongelare proba trebuie omogenizată prin mişcări de inversiune a tubului, fără a se produce spumă;
- evitaŃi decongelarea – recongelarea 1;5;6 .