Page 509 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 509

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            8
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                 TESTE DE BIOCHIMIE




                               8.2.14 Imunoglobulina M (IgM)


        Informaţii generale
        IgM sunt anticorpii majori produşi în timpul răspunsului imun primar. Au o structură pentamerică, 5
        molecule de IgM fiind legate printr-un oligopeptid joncţional. Factorul reumatoid (majoritatea cazurilor)
        şi izoaglutininele (α şi β) de grupă sanguină ABO aparţin acestei clase .
                                                          5
        IgM  reprezintă  tipul  de  anticorpi  produşi  iniţial  în  cursul  răspunsului  imun  şi  prima  clasă  de
        imunoglobuline sintetizate de făt sau nou-născut. IgM nu traversează placenta. Din aceste motive
        demonstrarea  anticorpilor  IgM  specifici  este  utilă  în  evaluarea  stadiului  infecţiei  (infecţie  acută:
        sunt  prezenţi  anticorpii  IgM;  infecţie  cronică:  predomină  anticorpii  IgG)  şi  a  probabilităţii  infecţiei
        congenitale (un nou-născut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-născut cu anticorpi IgG a dobândit
        pasiv, transplacentar, anticorpi materni).
        Sindromul imunodeficienţei hiper-IgM se caracterizează prin absenţa IgG şi IgA din ser, asociată cu
        o creştere marcată a IgM.
        Macroglobulinele  produse  în  boala  Waldenström  aparţin  clasei  IgM  şi  pot  induce  un  sindrom  de
        hipervâscozitate a serului. Un nivel monoclonal >2 g/dL reprezintă un criteriu major de diagnostic.
        Creşteri policlonale ale IgM se întâlnesc în diverse condiţii infecţioase sau inflamatorii.
        Nivelul IgM este tipic crescut în ciroza biliară primitivă.
        Scăderi ale IgM se înregistrează în hipogamaglobulinemia congenitală sau dobândită, caracterizată
        clinic prin infecţii recurente . 4
        Recomandări pentru determinarea IgM
        • evaluarea imunităţii umorale;
        • diagnosticul şi monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström;
        • evaluarea probabilităţii infecţiilor in utero .
                                      4
        Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                       3
        Specimen recoltat - sânge venos .
                                 3
        Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                                                              3
        Prelucrare necesară după recoltare - probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC;
        după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine
        la rece se tratează la fel .
                         3
        Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                3
        Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat sau lipemic .
                                                            3
        Stabilitate probă - serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C ; 6 luni
        la - 20°C . 3
        Metodă - imunoturbidimetrică .
                             3
        Valori de referinţă 3
               Vârstă         Valori (mg/dL)
         Nou-născut        10-30
         1-3 luni          10-70
         4-6 luni          20-100

                                                                           509
   504   505   506   507   508   509   510   511   512   513   514