Page 515 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

8.2.17 Procalcitonina
Informaţii generale
Procalcitonina (PCT) reprezintă un precursor al calcitoninei alcătuit din 116 aminoacizi. După
procesarea procalcitoninei rezultă calcitonina şi un peptid cu 21 aminoacizi (catacalcin) .
4
PCT prezintă concentraţii crescute în infecţii severe de cauză bacteriană, fungică şi parazitară
precum şi în sepsis. Afecţiunile virale (ex. hepatita B, infecţia HIV, infecţia CMV, meningita virală),
alergice (reacţiile de hipersensibilitate de tip I-IV) şi autoimune nu determină o creştere a nivelului de
procalcitonină. De asemenea infecţiile bacteriene limitate, infecţiile banale şi bolile inflamatorii cronice
nu se însoţesc de creşterea procalcitoninei.
Nivelul de procalcitonină reflectă gradul răspunsului inflamator sistemic. Endotoxinele bacteriene
deţin un rol crucial în procesul de inducere a acestei proteine. Alţi factori care influenţează nivelul
de procalcitonină sunt: tipul şi mărimea organului infectat, speciile bacteriene, gradul de inflamaţie
şi starea de reactivitate imună a organismului . PCT devine detectabilă în 2-4 ore de la evenimentul
3
declanşant, atingând niveluri maxime după 12-24 ore. În absenţa unui stimul persistent PCT este
eliminată, timpul de injumătăţire fiind de 24-35 ore. Din acest motiv parametrul poate fi utilizat pentru
monitorizarea în dinamică a pacienţilor .
4
Niveluri crescute se întâlnesc şi în şocul sever, sindromul răspunsului inflamator sistemic (SIRS) şi
în sindromul disfuncţiei multiple de organ (MODS), chiar în absenţa focarelor bacteriene. În aceste
cazuri nivelurile de procalcitonină sunt de obicei mai mici decât la pacienţii cu focare bacteriene .
3
Recomandări pentru determinarea procalcitoninei
- diagnosticul diferenţial al infecţiilor/inflamaţiilor (bacteriene/non-bacteriene);
- monitorizarea pacienţilor cu risc de infecţii, în scopul detectării complicaţiilor septice
(postoperator, după transplant de organe, în cursul tratamentului imunosupresor, după
traumatisme multiple);
- pentru evaluarea prognosticului şi a evoluţiei clinice la pacienţii cu boli infecţioase/
inflamatorii severe: peritonite, sindromul de detresă respiratorie a adultului de cauză
bacteriană, meningita bacteriană, pancreatita de etiologie biliară, sepsis la nou-nascuţi,
SIRS şi MODS .
3
Pregătire pacient – nu este necesară .
2
Specimen recoltat - sânge venos . 2
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator . 2
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
2
Volum probă - minim 1mL ser .
2
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat .
2
Stabilitate probă - serul separat care nu este analizat în 24 ore trebuie congelat şi păstrat la - 20C .
2
Metodă – imunocromatografică .
2
Testul foloseşte anticorpi monoclonali de şoarece anti-catacalcin conjugat cu aur colidal şi anticorpi
policlonali de oaie anti-calcitonină legaţi de faza solidă. După pipetarea probei în caseta testului
anticorpii conjugaţi se vor lega de PCT din probă şi vor forma complexe antigen-anticorp. Complexele
migrează prin capilaritate, ajung în zona care conţine banda testului şi se leagă de anticorpii anti-
calcitonină fixaţi la nivelul fazei solide rezultând un “sandwich”. La o concentraţie a PCT ≥ 0.5 ng/
515