Page 558 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 558

8  TESTE DE BIOCHIMIE                 GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                                  8.5.7 Porfobilinogen

       Informaţii generale
       Porfobilinogenul  (PBG)  este  un  precursor  al  porfirinelor,  a  cărui  sinteză  are  loc  în  citosol,  în
       prezenţa ALA dehidrazei. În mod normal enzima converteşte 2 molecule de ALA în compusul ciclic -
       porfobilinogen, precursor al hemului.
       În cazul porfiriilor, afecţiuni genetice caracterizate prin defecte ale sintezei hemului, porfirinele şi
       precursorii acestora se acumulează în sânge şi apoi se elimină prin urină şi materii fecale. Această
       acumulare determină manifestările clinice şi de laborator specifice fiecărui sindrom. Porfobilinogenul
       (PBG)  şi  acidul  aminolevulinic  (ALA)  sunt  responsabile  de  producerea  durerilor  abdominale  şi  a
       simptomelor neuropsihiatrice.
       Creşterea  excreţie  urinare  a  PBG  reprezintă  modificarea  patognomonică  în  porfiria  acută
       intermitentă .
               3
       Reprezintă  testul  iniţial  pentru  investigarea  porfiriei  acute  intermitente,  caracterizată  prin  excreţia
       urinară crescută de porfobilinogen şi ALA în timpul atacurilor acute. Este important ca măsurarea
       porfilinogenului să se efectueze în timpul atacurilor acute de dureri abdominale, tahicardie, greaţă,
       vărsături sau anomalii neurologice sau pentru investigarea unei urini de culoare închisă .
                                                                    7
       Recomandări pentru determinarea porfobilinogenului
           -  porfiriile acute hepatice: porfiria acută intermitentă, coproporfiria ereditară, porfiria variegata şi
       porfiria cu deficit de ALA dehidrază;
           -  porfiria cutanea tarda (manifestată clinic);
           -  intoxicaţiile acute severe cu plumb (ALA este mai util);
           -  în diagnosticul diferenţial al intoxicaţiilor cu metale grele, hepatopatiilor cronice,
       alcoolismului, hepatopatiilor induse de etanol sau medicamente, porfiriei eritropoietice, porfiriei
       hepatice cronice, intoxicaţiei cu compuşi  halogenaţi, tirozinemiei, reacţiilor adverse la diverse
       medicamente .
                4
       Pregătirea pacientului
       Pentru obţinerea unor rezultate relevante este de preferat să se întrerupă orice medicament care
       poate interfera cu testarea porfirinelor cu 2-4 săptămâni înaintea recoltării .
                                                          2;5
       Se va evita consumul de alcool şi  ingestia excesivă de lichide pe perioada recoltării probe.

       Specimen recoltat - urina din 24 ore; proba se ţine la 2-8°C în timpul colectării .
                                                              6
       Recipient de recoltare - vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţa pentru urină, pe care se
       notează cantitatea totală de urină din 24 ore . 5
       Cantitate recoltată - 10 mL .
                          5
       Cauze de respingere a probei - specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; specimen care a fost expus
       la lumină.
             5
       Prelucrare necesară după recoltare - este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu
       este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C . 5
       Stabilitate probă – 4 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C . 5

         558
   553   554   555   556   557   558   559   560   561   562   563