Page 563 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

Parenteral Nutrition. In Pediatrics, 1989, 84(5):860-3.
2. Earnest DL. Enteric Hyperoxaluria. In Adv Intern Med, 1979, 24:407-27 (review).
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2009. Ref Type:
Catalog.
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Oxalate,
Quantitative, 24H-Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Marangella M, Bianco I, Martini C, et al. Effect of Animal and Vegetable Protein Intake on
Oxalate Excretion in Idiopathic Calcium Stone Disease. In Br J Urol, 1989, 63(4):348-51.
6. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Oxalate, Urine.
www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
7. Pak CY, Peterson R. Successful Treatment of Hyperuricosuric Calcium Oxalate
Nephrolithiasis With Potassium Citrate. In Arch Intern Med, 1986, 146(5):863-7.

8.6.2 Citrat urinar

Informaţii generale
Citratul urinar reprezintă un inhibitor major al formării calculilor renali, în principal datorită legării
calciului în urină. Astfel, nivelurile scăzute ale citratului urinar sunt considerate un factor de risc pentru
formarea calculilor renali.
Anomaliile metabolice severe sunt asociate cu un nivel scăzut de citrat urinar. Orice condiţie însoţită
de scăderea pH-ului la nivel tubular renal sau intracelular poate determina diminuarea citratului (ex.
acidoza metabolică, ingestia crescută de produse acide, hipopotasemia sau hipomagneziemia).
Nivelurile scăzute de citrat urinar favorizează dezvoltarea calculilor renali şi necesită terapie de
corectare a acidozei, hipopotasemiei sau hipomagneziemiei asociate, modificarea dietei sau
administrarea unor medicamente (citrat de potasiu) .
1;4
Recomandări pentru determinarea citratului urinar - evaluarea factorilor de risc la pacienţii care
prezintă litiază renală calcică; monitorizarea eficienţei terapiei la pacienţii cu litiază renală sau acidoză
tubulară renală .
2
Specimen recoltat - urina din 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină;
apoi colectează într-un vas curat de 2- 3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua
următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine
aproximativ 20 ml, în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; proba se ţine la 2- 8°C în timpul
colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv .
2
Recipient de recoltare - vas de 2 - 3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care
se notează cantitatea totală de urină din 24 ore . 2
Volum optim probă - 20 mL .
2
Prelucrare necesară după recoltare - eşantionul de urină trebuie acidifiat până la un pH < 3 (cu
HCl concentrat) .
2
563