Page 80 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 80

5  METODE DE LUCRU                    GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                              5.1 Metode folosite în hematologie

       Determinarea hemoleucogramei
       Se realizează pe un analizor automat de hematologie ce permite determinarea a 21 de parametri ai
       hemoleucogramei - inclusiv diferenţierea leucocitelor în 5 populaţii - prin următoarele metode:
       1) Focusare hidrodinamică (impedanţă electrică);
       2) Citometrie în flux cu laser semiconductor;
       3) Măsurarea cu SLS (sodium lauril sulfat) a hemoglobinei prin metodă fotometrică.
       1) Metoda cu focusare hidrodinamică
       Prin această metodă sunt determinate numărul şi dimensiunile eritrocitelor şi trombocitelor. Scopul
       focusării hidrodinamice este de a reduce suprapunerea şi recircularea celulelor în zona de detecţie.
       După aspirare şi diluare cu reactiv, particulele sunt direcţionate într-un singur rând printr-o apertură şi
       generează semnale electrice pulsatorii, pe baza cărora se efectuează numărătorile celulare.
       2) Citometria în flux
       Numărul de leucocite şi formula leucocitară sunt determinate, după lizarea eritrocitelor, cu ajutorul
       citometriei în flux, care permite analizarea caracteristicelor fizice şi chimice ale celulelor. Proba de
       sânge este aspirată, diluată şi colorată. Celulele sanguine trec apoi în linie, una câte una, prin centrul
       camerei de flux, unde raza laser emisă de semiconductor loveşte celulele sanguine. Ca urmare,
       lumina va fi dispersată în direcţii diferite.
       Lumina dispersată frontal şi captată de o fotodiodă  indică volumul celular, lumina dispersată lateral
       furnizează informaţii asupra conţinutului celular (nucleu şi granulaţii), iar lumina fluorescentă laterală
       aduce informaţii despre cantitatea de ADN şi ARN celular. Lumina dispersată lateral şi cea fluorescentă
       laterală  sunt  receptate  de  un  tub  fotomultiplicator.  În  final,  analizorul  va  afişa  două  scatergrame
       bidimensionale:
       - pe scatergrama 4DIFF (axa x reprezintă intensitatea luminii laterale, iar axa y intensitatea fluorescenţei
       laterale) apar cele 5 populaţii leucocitare şi grupul de umbre eritrocitare;
       - pe scatergrama WBC/BASO (axa x reprezintă intensitatea luminii laterale, iar axa y intensitatea
       luminii frontale) apar populaţia de bazofile şi restul populaţiei de leucocite, precum şi grupul de umbre
       eritrocitare.
       3) SLS - Hemoglobina
       Analizorul determină direct concentraţia hemoglobinei cu ajutorul surfactantului Sodiu-Lauril-Sulfat
       (SLS).  Reacţia  chimică  include  următoarele  etape:  hemoliza  eritrocitelor,  alterarea  conformaţiei
       moleculei de globină, oxidarea fierului şi formarea SLS-Hb care este măsurată fotometric.
       Metoda nu este toxică, iar viteza de conversie a hemoglobinei este mare. Metoda se poate utiliza şi
       pentru măsurarea methemoglobinei, deci şi a sângelui de control ce conţine methemoglobină.
       Parametrii analizaţi sunt următorii:
       a) eritrocitari • numărul de eritrocite
                            • hemoglobina (Hb)
                            • hematocritul (Ht)
                            • indicii eritrocitari: - volumul eritrocitar mediu (VEM)


         80
   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84   85