Page 85 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 5
AL LABORATOARELOR SYNEVO METODE DE LUCRU

timpul Quick) sau cu cele cantitative (pentru fibrinogen).
Pentru controlul intern de calitate se folosesc trei plasme de control – o plasmă cu valori normale şi două
cu valori patologice - asigurând astfel monitorizarea zilnică a preciziei şi acurateţei determinărilor.
Pentru testele colorimetrice metoda de detecţie este cea spectrofotometrică, ce constă în măsurarea
absorbanţei unei lumini monocromatice (cu lungimea de undă de 405 sau 540 nm ) ce străbate
cuveta în care are loc reacţia de formare a substanţei cromofore. Valoarea absorbanţei este direct
proporţională cu nivelul de antitrombină III sau proteină C prezent în plasma de testat . 1

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

5.2. Metode de determinare a testelor de biochimie generală,
proteinelor specifice şi a metaboliţilor urinari

Spectrofotometria
Un spectrofotometru sau un colorimetru utilizează transmiterea luminii printr-o soluţie pentru
determinarea concentraţiei unui solut în soluţia respectivă. Spectrofotometrul diferă de colorimetru
prin modul în care lumina este separată în lungimile de undă componente. Spectrofotometrul utilizează
o prismă pentru separarea luminii, iar colorimetrul utilizează filtre. Ambele se bazează pe un model
simplu de trecere a luminii de lungime de undă cunoscută printr-o probă şi măsurarea cantităţii de
energie luminoasă care este transmisă. Aceasta se realizează prin plasarea unei fotocelule în partea
opusă a probei respective. O rază de lumină este formată din fotoni; când un foton întâlneşte o moleculă
de analit, există şanse ca analitul să absoarbă fotonul. Această absorbţie reduce numărul de fotoni
din raza de lumină, astfel reducând intensitatea luminoasă.Toate moleculele absorb energie radiantă
la anumite lungimi de undă. Cele care absorb energie în spectrul vizibil sunt cunoscute ca pigmenţi.
Proteinele şi acizii nucleici absorb lumina în domeniul ultraviolet. Un spectrofotometru implică o sursă
de lumină, o prismă, un suport pentru probe şi o fotocelulă. Acestea sunt conectate la un sistem
electric sau mecanic care controlează intensitatea luminii, lungimea de undă şi conversia energiei
primite la nivelul fotocelulei în fluctuaţii voltmetrice. Fluctuaţiile voltmetrice sunt apoi proiectate pe o
scală metrică/digitală şi valorile sunt înregistrate într-un computer.
Intensitatea culorii dintr-o probă depinde de cantitatea de solut din proba respectivă. Transmisia
luminii nu este o funcţie liniară, ci mai degrabă exponenţială. Transmitanţa este procentul relativ de
lumină care a trecut prin probă. Transmitanţa procentuală este transformată într-o funcţie logaritmică
inversă cunoscută ca absorbanţă (sau densitate optică).
Legea Beer-Lambert: absorbanţa este minus log din transmitanţă (A = - log T). Această valoare
10
10
este mai utilă decât transmitanţa deoarece proiecţia absorbanţei versus concentraţie determină o linie
dreapă, absorbanţa crescând odată cu creşterea concentraţiei (transmitanţa scade odată cu creşterea

85