Page 86 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

5 METODE DE LUCRU GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

concentraţiei de analit).
Pentru a utiliza un spectrofotometru este necesară stabilirea unei serii cunoscute de diluţii a unor
cantităţi cunoscute de solut. Una din acestea nu conţine solut şi este cunoscută ca “blank”. Este
utilizată pentru ajustarea instrumentului să citească 100% transmitanţa pentru absorbanţa 0. O
valoare a transmitanţei de 0% (absorbanţa infinită) este stabilită prin plasarea unei bariere între sursa
de lumină şi fotocelulă. Toate celelalte măsurători sunt apoi efectuate prin simpla plasare a probelor
în calea luminii. Dupa înregistrarea absorbanţei pentru o serie de probe standard este efectuată o
dreaptă absorbantă versus concentraţie. Panta dreptei reprezintă coeficientul de extincţie. Această
valoare este o constantă şi este utilizată pentru conversia oricărei absorbanţe măsurate în concentraţia
corespunzătoare (C = A/ε).
Un spectrofotometru poate utiliza atât lumina vizibilă (de obicei având ca sursă de lumină o lampă cu
tugsten/halogen), cât şi lumina UV. Singura modificare necesară este înlocuirea tuburilor de sticlă cu
cuvete de quartz (sticla absoarbe lumina UV şi nu este potrivită pentru un spectrofotometru UV).

Majoritatea testelor de chimie clinică efectuate pe analizorul automat sunt teste colorimetrice,
distingându-se următoarele tipuri de teste:
 teste enzimatice colorimetrice în care substanţa de analizat este tratată cu una sau mai
multe enzime specifice, în urma reacţiei rezultând hidrogen peroxid, care în prezenţa unui
substrat, sub acţiunea peroxidazei duce la formarea unui pigment iminoquinonic care
este determinat fotometric, intensitatea culorii formate fiind proporţională cu concentraţia
analitului respectiv (ex: determinarea acidului uric cu utilizarea uricazei);
 teste colorimetrice în care substanţa de analizat se cuplează specific cu reactivul cu formarea
unui produs conjugat colorat care este determinat fotometric (ex.: bilirubina se cuplează cu
ionul diazoniu in mediu puternic acid cu formarea azobilirubinei de culoare roşie); în cazul
determinării enzimelor, acestea clivează enzimatic un substrat specific, produsul rezultat
fiind colorat/ se cuplează cu un cromogen şi formează un complex colorat;
 teste UV: NADH/NADPH care este fie produs, fie consumat în timpul reacţiilor care au loc
este determinat fotometric în lumina ultravioletă, concentraţia sa fiind direct, respectiv invers
proporţională cu concentraţia analitului de determinat (ex: determinarea ALT si AST).
 teste kinetice: produsul final este determinat kinetic (în timp fix), ceea ce oferă o linearitate
mai mare (ex.: test kinetic UV pentru determinarea ureei) .
1;2
Turbidimetria şi nefelometria: se bazează pe formarea de complexe antigen-anticorp în soluţie.
Soluţiile de antigen şi anticorp sunt mixate, fiind necesare cantităţi foarte mici de reactiv; formarea de
agregate survine rapid. Turbidimetria măsoară cantitatea de lumină transmisă nedeviată prin soluţie;
fotosenzorul este plasat în linie dreaptă cu sursa de lumină; o soluţie complet limpede vă transmite
100% din lumină; cu cât concentraţia de particule este mai mare, cu atât mai puţină lumină este
transmisă. Ca şi în colorimetrie se aplică legea Beer-Lambert.
Nefelometria măsoară cantitatea de lumină dispersată în unghi drept faţă de raza de lumină,
fotosenzorul fiind plasat la un unghi de 90 faţă de sursa de lumină; o soluţie complet limpede nu
°
dispersează lumina. Deoarece măsurătorile nefelometrice vizează creşterile peste un nivel de bază
zero (spre deosebire de turbidimetrie care vizează reduceri ale transmisiei sub 100%), nefelometria
este mai sensibila la concentraţii mici ale analiţilor.

86