Page 84 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

5 METODE DE LUCRU GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Determinarea VSH
1.Metoda manuală Westergren: se aşează tubul în poziţie verticală într-un suport gradat milimetric şi
se citeşte nivelul de sedimentare a hematiilor în mm după 1 oră; în unele teste este citit rezultatul şi
după un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizează informaţii suplimentare.
2.Metoda de citire automată
Se realizează pe un analizor automat, controlat de un microprocesor, ce măsoară viteza de sedimentare
a hematiilor VSH cu ajutorul unui sistem de raze infraroşii. Pot fi măsurate simultan între 40 şi 160 de
probe pe oră, în funcţie de numărul de module folosite.
Sedimentarea are loc la temperatura camerei, sub influenţa gravitaţiei, rezultatele fiind exprimate în
mm/h sau mm/2h, conform metodei Westergren. Pentru ca rezultatele să fie reproductibile trebuie ca
înălţimea coloanei de sânge din tuburile de recoltare să nu fie mai mică de 5-15 mm faţă de nivelul
maxim de umplere a tubului.
3. Metoda micro-fotometrică capilară
Este o metodă automată standardizată ce măsoară capacitatea de agregare a eritrocitelor (prima
etapă a sedimentării) în prezenţa aglomerinelor, la 37°C.
O mică cantitate de sânge (175µl ) este extrasă automat din eprubetă si este împinsă în sistemul
capilar al analizorului cu ajutorul unei pompe. Această cantitate de sânge ajunge în blocul de citire
unde senzorul optic detectează şi măsoară densitatea optică a probei de sânge aflată în prima
etapă a sedimentării (agregarea eritrocitelor) la 37°C.
Senzorul optic emite un impuls luminos înainte (momentul T0 al agregării) şi, respectiv, după 20 de
secunde de la iniţierea agregării. Fiecare probă este citită de 1000 de ori în 20 de secunde. Printr-un
algoritm matematic densitatea optica este convertită în mm/h.
Rezultatul nu este influenţat de o valoare scăzută a hematocritului.
Dacă în cazul primelor două metode este necesar sânge citratat la cea de a treia metodă se utilizează
sânge EDTA (la fel ca pentru hemoleucogramă). Avantajul celei de a treia metode constă în faptul că
se evită recoltarea tubului suplimentar cu citrat în cazurile foarte frecvente în care pacienţii solicită atât
hemoleucogramă cât şi VSH.
Determinarea testelor de hemostază şi a testelor pentru trombofilie
Se realizează pe un analizor automat al cărui principiu de funcţionare este cel coagulometric pentru
testele de hemostază şi proteina S şi colorimetric - pentru antitrombina III şi proteina C.
Măsurarea timpilor de coagulare se face pe baza creşterii vâscozităţii plasmei de testat. Adăugarea
reactivului declanşator activează coagularea. Ca urmare, vâscozitatea plasmei creşte, influenţând
mişcarea de pendulare a bilei metalice din cuveta de reacţie. Pe măsură ce vâscozitatea creşte,
amplitudinea oscilaţiilor bilei metalice scade. Această amplitudine este convertită printr-un algoritm de
calcul în timp de coagulare.
Mişcarea constantă de pendulare a bilei metalice este imprimată de un câmp electromagnetic
alternativ aplicat asupra cuvetei. Energia câmpului electromagnetic variază în funcţie de testul ce
urmează a fi efectuat.

Calibrarea:
Se face cu plasmă de calibrare comercială, la fiecare schimbare a lotului de reactivi. Se obţine curba
de calibrare ce corelează valorile exprimate în secunde cu cele procentuale corespunzătoare (pentru

84