Page 477 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 16
AL LABORATOARELOR SYNEVO SEROLOGIE BOLI INFECŢIOASE

Bibliografie
1. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics
Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 578-579.
2. Hans W.Doerr. Viral Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of
Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /
Main, Germany,1 ed. 1998, 1234-1236.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
4. Lothar Thomas. Prenatal monitoring. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment
of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,
Germany,1 ed. 1998, 1117.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Epstein-Barr Virus (VZV) Antibody
Profile, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

16.36 Virus herpetic I/virus herpetic II: Anticorpi IgG şi IgM

Informaţii generale şi recomandări
Virusul herpes simplex (HSV) este un virus străvechi şi ubicuitar, fiind implicat la om în producerea
de infecţii acute şi recurente. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate.
Virusul pătrunde în mucoase (oculare, orale şi genitale) şi se replică local. Evoluţia clinică a infecţiei
este variabilă, iar simptomele pot fi uneori minime şi trece neobservate. Principalele semne şi
simptome sunt reprezentate de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital şi herpes
neonatal. La un procent redus din indivizii afectaţi virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii
senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauză
obişnuită de infecţii la pacienţii imunodeprimaţi (neoplazici, HIV-pozitivi) .
2;3
În 1960 s-a descoperit că există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV I şi HSV II. HSV I este
asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV II determină leziuni genitale .
1;3
Ambele virusuri rămân într-o stare latentă şi pot fi reactivate în cursul sarcinii. Infecţia primară a
gravidei cu HSV II se manifestă prin leziuni veziculare dureroase la locul inoculării. Totuşi, există
situaţii în care boala poate rămâne subclinică, mai ales la gravidele care au venit anterior în contact
cu HSV I. Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000
naşteri. În cele mai multe cazuri infecţia se transmite intrapartum, la trecerea fătului prin canalul
cervical. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea
sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni
oculare (microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită). Au fost descrise defecte atât în cazul infecţiei
primare cât şi în cea reactivată.

477