Page 556 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese) .
5
Specimen recoltat - sânge venos .
5
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
5
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
5
Volum probă - minim 0.2 mL ser pentru fiecare alergen .
5
Cauze de respingere a probei - ser hemolizat .
5
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 6 luni la - 20°C .
5
Metodă - imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA).
Faza solidă este reprezentată de o matrice spongioasă de celuloză - polimer hidrofilic flexibil - de
care componentele alergenice sunt legate covalent .
5
Valorile IgE specifice sunt evaluate cu ajutorul unei curbe de calibrare IgE total trasabilă la materialul
de referinţă internaţional WHO 75/502 IgE şi exprimate in unităţi alergen specifice (kU /L). Astfel, 1
A
kUA/L de IgE alergen-specifice este echivalentă în acest test cu 1 kU/L de IgE total .
5;6
Valori de referinţă şi exprimarea rezultatelor pentru IgE specifice
Indivizii sănătoşi prezintă cantităţi foarte mici de IgE specifice în ser, în mod obişnuit sub 0.35 KU /L.
A
Pacienţii sensibilizaţi prezintă valori crescute, peste 0.35 kU /L. Analizorul detectează cantităţile de
A
anticorpi IgE cuprinse într-un interval de 0.1 şi 100 kU /L. Rezultatul este raportat cantitativ.
A
Relevanţa clinică a rezultatelor cuprinse între 0.1 şi 0.35 kU /L nu este precizată.
A
Deoarece de multe ori nu există o relaţie directă între valorile IgE specifice şi gravitatea
simptomatologiei clinice (valori uşor crescute se pot asocia cu simptome severe şi invers), rezultatul
obţinut va fi interpretat de către medic numai în contextul clinic al pacientului.
Pentru testele Phadiatop Infant/Phadiatop, cât şi pentru unele amestecuri de alergeni, rezultatele
vor fi exprimate calitativ, respectiv pozitiv sau negativ .
5
Bibliografie
1. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Allergic diseases. In Proteins Laboratory Testing and
Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 192-193.
2. Geoffrey A Stewart, Jihui Zhang, Clive Robinson. The Structure and Function of Allergens. In
Middleton’s Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 569-607.
3. Henry A. Homburger. Allergic Disease. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by
Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 967-970.
4. Ion Gr. Popescu. Alergenii. În Alergologie – Fiziopatologie, diagnostic, tratament, editura All,
1998, 35-86.
5. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
6. Robert G. Hamilton. Assessment of Human Allergic Diseases. In Clinical Immunology.
Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 1476.
7. S.G.O. Johansson, et al. A Revised Nomenclature for Allergy: An EAACI Position Statement

556