Page 20 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 20
17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE
Citokina IL-6 este considerată cel mai important inductor al producţiei hepatice a reactanţilor de fază
acută: fibrinogen, amiloid seric A, haptoglobina, proteina C reactivă, complementul. Ca urmare a
expunerii la IL-6, ficatul scade sinteza de albumină şi transferină, iniţiind în schimb procesele de
regenerare hepatocitară .
5;7
Citokina IL-6 stimulează răspunsurile imune de tip umoral şi celular acţionând atât asupra limfocitelor
B, cât şi a limfocitelor T. IL-6 acţionează ca important factor de creştere şi diferenţiere a celulelor
B şi stimulează producţia lor de imunoglobuline. De asemenea promovează activarea, creşterea şi
diferenţierea celulelor T 5;6;7 . Este implicată în patogenia mielomului multiplu, fiind utilizat ca factor de
prognostic al bolii 2;6;7 .
IL-6 stimulează hematopoieza (acţionează sinergic cu IL-3), induce secreţia de ACTH şi alţi hormoni
pituitari (prolactină, hormon de creştere, hormon luteinizant) .
7
Pe lângă acţiunile proinflamatorii, IL-6 mediază şi o serie de efecte antiinflamatorii: în timp ce IL-1 şi
TNF îşi induc reciproc sinteza, precum şi pe cea de IL-6, IL-6 finalizează această cascadă inflamatorie
deoarece inhibă sinteza de IL-1 şi TNF, concomitent cu stimularea sintezei de IL-1RA .
5
La nivelul ţesutului osos, IL-6 stimulează formarea osteoclastelor, favorizând osteoporoza . Anomalii
6;7
ale producţiei de IL-6 s-au observat la pacienţi cu artrită reumatoidă (creşteri în lichidul sinovial a
1;7
nivelelor de IL-6 şi IgG) şi la cei cu glomerulonefrită membranară proliferativă din lupusul eritematos
sistemic .
6
Recomandări pentru determinarea IL-6
Titrurile interleukinelor determinate în diverse lichide biologice pot fi utilizate în diagnosticarea unor
afecţiuni imune şi în monitorizarea tratamentelor doar în corelaţie cu date clinice şi paraclinice
complementare.
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial .
4
Specimen recoltat - sânge venos .
4
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
4
Cantitate recoltată - minim 0.5 mL ser .
4
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian;
probe care nu au sosit la laborator congelate .
4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea
completă a coagulului, iar proba va fi imediat congelată la -20°C; probele recoltate în afara punctelor
laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate .
4
Stabilitate probă - serul este stabil 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi .
4
Metodă – imunoenzimatică (EIA) .
4
Valori de referinţă - < 9.7 pg/mL .
4
Interpretarea rezultatelor
Niveluri crescute ale marker-ului se întâlnesc în:
- artrita reumatoidă 1;3;6;7 ;
- mielom multiplu: factor de prognostic 2;6;7 ;
- boli autoimune ;
3;7
- limfoame ; 3
- sepsis ;
3
- SIDA ;
3
- afectare hepatică etanolică ;
3
20