Page 41 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 41

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE           TESTE SPECIALIZATE DE     17
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO           ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE




           Cornelia M. Weyand. Fundamental Principles of the Immune Response. In Clinical Immunology.
           Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 3-127.
        12. Shane Crotty, Rafi Ahmed. Immunological Memory. In Topley & Wilson Microbiology & Microbial
           Infections, Immunology, Hodder Arnold, 10th Edition, 2005, 487-503.




                   17.9.2  Imunofenotipare limfocitară -  imunitate antitumorală

        Informaţii generale
        Transformarea neoplazică a unei celule reprezintă prima etapă din istoria naturală a cancerului. Celula
        tumorală odată apărută determină, prin diviziuni successive, formarea unei clone celulare şi în final
        constituirea ţesutului tumoral, cu exprimarea principalelor caracteristici ale fenotipului malign şi anume
        : proliferarea excesivă şi infinită, migrarea anormală şi instabilitatea genetică . 1
        La adult leziunea canceroasă reprezintă, în cele mai multe cazuri, stadiul final al unei inflamaţii cronice
        (de exemplu, fumatul se asociază cu neoplasmul pulmonar, radiaţiile solare cu cancerul cutanat), pe
        când la copil este rezultatul unei instabilităţi genomice progresive, înnăscută sau datorată unor leziuni
        genetice dobândite. Tumorile pediatrice sunt sărace în celule ale imunităţii dobândite (celule T şi
        celule dendritice mieloide) .
                           6
        Problema existenţei cu adevărat a imunovigilenţei în cazul tumorilor nu este încă rezolvată. În timp ce
        în cazul bacteriilor şi a virusurilor, care exprimă o varietate de proteine străine, sistemul imun poate
        recunoaşte şi controla efectiv infecţia, în cazul celulelor tumorale, care diferă foarte puţin de cele
        normale, răspunsul imun nu mai are aceeaşi eficienţă .
                                              2
        Antigenele tumorale
        În mod ideal, pentru a fi recunoscute ca străine de către sistemul imun, ar trebui ca antigenele tumorale
        să fie exprimate doar de celulele tumorale, nu şi de cele normale. În realitate majoritatea antigenelor
        tumorale sunt puţin imunogene, fiind slab exprimate şi foarte heterogene. În acelaşi timp există şi
        antigene supraexprimate la nivelul celulei tumorale dar care se găsesc de asemenea în cantităţi mici
        în celulele normale . 2
        Antigenele tumorale recunoscute de limfocitele efectoare au fost clasificate astfel:
         - antigene străine organismului (specific tumorale): molecule ce sunt expresia unor gene mutante,
        oncogene virale, molecule ce prezintă modificări post-translaţionale anormale (de exemplu, MUC1-
        underglycosylated  mucin).  În  cazul  acestor  proteine  mutante  doar  câteva  peptide  pot  fi  potenţial
        recunoscute ca străine organismului.
        - self-antigene: antigene testiculare, antigene de diferenţiere care se exprimă doar în anumite tipuri
        de ţesuturi (de exemplu, antigenele de diferenţiere exprimate de melanocite şi celule melanomatoase
        implicate în producerea de melanină), antigene supraexprimate de celulele tumorale comparativ cu
        statusul lor normal (de exemplu, - tirozinaza exprimată în mod normal de toate melanocitele apare
        în  concentraţii  crescute  în  celulele  melanomatoase);  celulele  T  cu  specificitate  pentru  tirozinază,
        ce recunosc şi distrug celulele tumorale, pot fi găsite în sângele unor pacienţi cu melanom; aceste
        celule T sunt responsabile de depigmentarea pielii (vitiligo) la aceşti pacienţi, fapt ce se asociază


                                                                           41
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46