Page 37 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

generarea de limfocite T şi B self-reactive potenţial dăunătoare - toleranţa imună centrală - şi de a
scădea activarea celulară şi expansiunea limfocitelor atunci când acestea întâlnesc antigene self -
toleranţa imună periferică.
Au fost descrise mai multe tipuri de celule T cu activitate reglatoare: celule T TCRγδ +, celule NK,
limfocite T CD8+ şi limfocite T CD4+.
Celulele T CD4+ reg pot fi divizate în două categorii: celulele Treg care apar natural (generate în
timus) şi celulele Treg induse (Treg 1 care secretă IL-10, Th3 care secretă TGFβ), diferenţiate din
celulele T naive. Celulele T CD4+ reg derivate din timus sunt CD25+ şi se găsesc într-un procent
de 30%, însă doar 2-4% din celule Treg CD25high+ au proprietăţi supresive. Un alt marker important
este factorul de transcripţie FOXP3 care este exprimat în mod specific la nivelul celulele Treg timic
derivate. Majoritatea celulelor FOXP3 + sunt celule CD4+CD25 bright+ şi doar câteva sunt celule
CD25- şi CD25 low+ .
11
Celulele T de memorie
Nivelul protecţiei imune se corelează cu numărul de celule T de memorie antigen specifice. În cursul
infecţiei primare există o expansiune importantă a rezervei de celule T CD4+ şi celule T CD8+ specifice
antigenului patogen. Numeroase studii demonstrează faptul că mărimea rezervei de celule T de
memorie depinde de mărimea „exploziei” de celule T antigen specifice din timpul fazei de expansiune.
Celulele T de memorie pot fi clasificate în: celule T centrale de memorie şi celule T efectoare de
memorie.
Trebuie reţinut că celulele T de memorie pot prolifera şi produce citokine ca răspuns la o stimulare cu
o cantitate mai mică de antigen, cu o costimulare mai slabă şi mult mai rapid comparativ cu celulele T
naive. În plus, ele pot promova şi intensifica funcţia APC şi accelera activitatea celulelor T naive.
În absenţa stimulării antigenice, celule T de memorie pot suferi o proliferare homeostatică pentru a
îşi reface rezerva. Celulele T de memorie CD4+ şi CD8+ îşi pot păstra responsivitatea lor rapidă în
absenţa stimulului antigenic şi sunt capabile să confere o imunitate protectivă 11;12 .

MARKER Celule T naive Celule T efectoare Celule T de memorie
CD62L H L H/L
CCR7 H L H/L
CD45RA H L H/L
CD45RO L H L/H
Tabel 17.9.1.3 Markeri pentru diferenţierea celulelor T
H = exprimare marcată; L= exprimare slabă
Infecţia HIV
Virusul imunodeficienţei umane este un retrovirus şi celulele ţintă sunt limfocitele T helper CD4+.
Aceste celule reprezintă elementul central în răspunsul imun al gazdei faţă de infecţia HIV, intervin
în răspunsul imun umoral prin activarea limfocitelor B care vor secreta anticorpi împotriva peptidelor
virale HIV şi în răspunsul imun mediat celular prin activarea limfocitelor citotoxice . 7
Înţelegerea relaţiei complexe care se stabileşte între fenotipul proteinei Env HIV (gp160), expresia
coreceptorilor de pe suprafaţa celulelor CD4+ (CCR5, CXCR4) şi dezvoltarea răspunsului imun
adaptativ ajută la înţelegerea patogenezei indusă de HIV. Prin clivarea GP160 rezultă GP120 şi GP41.

37