Page 32 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

anticorpi/limfocite imunologic active produse în timpul unui răspuns imunologic activ în alt organism,
iar imunitatea este de scurtă durată). Indiferent că este vorba despre o imunitate activă sau pasivă,
aceasta poate fi dobândită natural (anticorpii sunt produşi în organismul gazdă sau primiţi prin transfer
placentar/alăptare) sau artificial (prin vaccinare) .
9
O carateristică importantă a acestui tip de imunitate este memoria imunologică.
Răspunsurile imune adaptative sunt larg extinse prin stimulare antigenică, ceea ce conduce la
expansiunea clonală, diferenţierea şi maturarea a diverse clone de celule B antigen specifice, pentru
a produce anticorpi circulanţi (răspuns imun umoral), şi prin activarea celulelor T, derivate din timus,
la răspunsuri imune celulare antigen specifice. Practic, imunitatea adaptativă depinde de reţeaua de
interacţiuni foarte complexe şi intricate dintre diferitele tipuri celulare şi subseturile lor, reglate prin
producţia lor de mediatori (citokine, chemokine şi interferoni tip I,II ) .
11
Celulele sistemului imun înnăscut constituie o rezervă celulară uniformă fără specificitate antigenică;
pot fi recrutate în număr remarcabil de mare; sunt primele care ajung la locul infecţiei; modelul de
migrare este unidirecţional, iar odată exercitată funcţia lor, celulele vor fi eliminate. În cazul celulelor
specifice sistemului imun dobândit (limfocitele), acestea sunt prezente într-un număr scăzut pentru un
anumit antigen şi, pentru a contrabalansa acest dezavantaj, ele urmează un mod complex de migrare,
strâns dependent de statusul lor de activare şi memorie imunologică. Prezintă deci capacitatea de a
recircula: reintră în circulaţia sangvină de la nivelul ţesuturilor limfoide şi migrează către un situs la
distanţă. Migrarea limfocitelor este bine organizată pentru a asigura o expunere eficientă a acestora
la antigenele lor înrudite de la nivelul organelor limfoide secundare. Mai mult, clonele limfocitare care
prezintă anumite caracteristici relevante, cum ar fi receptorii care recunosc epitopii antigenici, nu sunt
pierdute după implicarea în răspunsul imun, în schimb sunt rezervate ca “celule cu memorie” pentru
a asigura răspunsuri imune specifice mai rapide şi mai puternice, în cazul reinfecţiei cu acelaşi agent
patogen .
11
Celulele prezentatoare de antigen (APC) reprezintă un grup de celule heterogen din punct de
vedere morfologic şi funcţional, provin din precursori medulari şi sunt specializate în a prezenta
antigenele limfocitelor, în special celulelor T. Aceste celule profesionale prezentatoare de antigen
includ monocite (prezente în sângele periferic), macrofage (monocite tisulare), celule rezidente de la
nivelul organelor limfoide ale sistemului imun (celule dendritice) şi constituenţi ai sistemului monocit-
macrofag din alte organe solide. Limfocitele B, care captează antigenul prin intermediul receptorilor
de tip mIg (imunoglobuline de membrană), pot de asemenea să funcţioneze eficient ca APC pentru
limfocitele T, prin prezentarea antigenului degradat (oligopeptid) legat de moleculele complexului major
de histocompatibilitate (MHC); limfocitele T activate vor secreta citokine care vor dirija diferenţierea
limfocitelor B şi producţia de anticorpi a acestora. Caracteristica definitorie a acestor celule este
exprimarea moleculelor MHC I şi II pe suprafaţa lor, precum şi a moleculelor accesorii necesare pentru
activarea limfocitelor T: CD86 şi CD80. Imediat după activare, APC pot să secrete citokine care induc
funcţii specifice în celulele cărora le prezintă antigenul. Monocitele şi macrofagele sunt fagocitic active,
exercitând această funcţie în special asupra antigenelor acoperite de anticorpi sau de componente ale
sistemului complement care se leagă de receptorii de suprafaţă pentru Fcγ şi C3b 11;12 .
Moleculele de legare a antigenelor, prin capacitatea lor de a lega antigenele străine organismului
uman, sunt responsabile de specificitatea răspunsului imun dobândit. Există trei seturi de astfel de
molecule: imunoglobuline (Ig), receptorul celulelor T (TCR) şi moleculele MHC, toate aceste molecule
facând parte din superfamilia de imunoglobuline (IgSF). Ig sunt alcătuite dintr-un lanţ polipetidic greu

32