Page 31 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

17.9 TESTE DE IMUNOFENOTIPARE LIMFOCITARĂ
17.9.1 Imunofenotipare limfocitară - profil imun de bază

Informaţii generale despre sistemul imun
Funcţia primară a sistemului imun este aceea de a lupta împotriva agenţilor patogeni microbieni
(bacterii, paraziţi, fungi, virusuri). Sistemul imun îndeplineşte această funcţie în două moduri: în primul
rând, prin generarea unui răspuns imun specific împotriva agentului patogen invadant şi controlul
infecţiei; şi în al doilea rând, prin reamintirea acestui prim “conflict” şi declanşarea unui răspuns imun
accelerat în urma reexpunerii la acelaşi agent patogen microbian .
3
Sistemul imun este constituit dintr-o reţea complexă de celule, ţesuturi şi organe care participă
împreună la apărarea organismului uman.
Cunoaşterea structurii şi funcţiei complexe a sistemului imun ajută la înţelegerea fundamentului
deficienţelor immune congenitale sau dobândite (infecţia HIV) şi la perceperea căilor potenţiale prin
care sistemul imun poate fi modulat în cazul unor boli specifice .
3;9
Organele limfoide ale sistemului imun sunt: măduva osoasă hematogenă (situsul hematopoiezei),
timusul (centrul “instructajului timic”, de maturare a protimocitelor în celule T mature), splina („filtrul”
imunologic al sângelui), nodulii limfatici (centrul imunologic al limfei), ţesutul limfoid asociat mucoaselor
(MALT) şi ţesutul limfoid asociat tractului digestiv (GALT) . Într-o manieră similară, macrofagele
9;11
şi celulele dendritice de la nivelul splinei şi nodulilor limfatici capturează antigenele şi le prezintă
limfocitelor B şi T, declanşând astfel răspunsul imun.
Celulele sistemului imun sunt: limfocitele T, limfocitele B, celulele NK, granulocitele, macrofagele/
monocitele, fibrobaştii, celulele epiteliale, celulele dendritice .
3;9
Majoritatea agenţilor patogeni au o capacitate de proliferare foarte ridicată, iar prevenirea infecţiilor
sistemice necesită răspunsuri adecvate şi rapide din partea sistemului imun înnăscut şi a sistemului
imun dobândit .
11
Imunitatea nespecifică/înnăscută asigură prima linie de apărare împotriva agenţilor microbieni
patogeni .
11
Se caracterizează prin răspunsuri imune nespecifice, rapide şi la fel de intense, indiferent de tipul
agentului patogen, care destul de rar sunt suficiente pentru a elimina în totalitate infecţiile microbiene
celulare şi prin lipsa memoriei imunologice sau a unei imunităţi protective de durată. Este asigurată
prin intermediul barierelor anatomice (tegumente, membrane, mucoase), barierelor fiziologice
(temperatură, pH), factorilor chimici (interferoni, sistemul complement), celulelor cu activitate fagocitară
(macrofage/monocite, celule dendritice, neutrofile, fibroblaşti, celule epiteliale), citotoxicităţii mediate
celular (celulele NK) .
3;9
Prin producţia de mediatori (citokine, chemokine, interferoni), răspunsurile imune nespecifice stabilesc
“scena“ pentru declanşarea răspunsurilor imune specifice .
11
Imunitatea specifică/dobândită/adaptativă este acea funcţie a sistemului imun de a recunoaşte
specific antigenele şi de a dezvolta o imunitate mediată umoral, o imunitate mediată celular sau
ambele, principalii “ jucători” fiind anticorpii, limfocitele B, limfocitele T şi celulele prezentatoare de
antigen. Acest tip de imunitate poate fi dobândită activ (organismul gazdă produce propriile anticorpi/
limfocite imunologic active, iar imunitatea este de lungă durată) sau pasiv (organismul primeşte

31