Page 28 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

5. Goyal M. K., Sinha S., Patil S. A. et al, “Do cytokines have any role in Wilson’s disease?”, In
Clinical and Experimental Immunology. 2008; 154: 74–79.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
7. N. Franklin Adkinson JR, Bruce S. Bocher. Cytokines in allergic inflammation. In Middleton’s
Allergy, Principles and Practice – Mosby Elsevier 7 -Ed 2008, 169.
th
8. Prahalad S., Martins T. B., Tebo Anne E, “Elevated serum levels of soluble CD154 in children with
juvenile idiopathic arthritis”, In Pediatric Rheumatology. 2008, 6:8.
9. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Immunology and immunopathology. In Henry’s Clinical
Diagnosis and Management by Laboratory Methods - Sauders Elsevier 21 -Ed 2007, 867.
st
10. Robert R. Rich, Thomas A. Fleisher. Cytokines and cytokines receptors. In Clinical Immunology,
Principles and Practice – Mosby Elsevier 3 -Ed 2008, 143-149.
rd

17.8.8 Factor de necroză tumorală alfa (TNF-α)

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea TNF-α
TNF (tumor necrosis factor) este o citokină proinflamatorie al cărui nume derivă din capacitatea de a
distruge celulele tumorale şi de a induce necroză hemoragică în tumorile transplantate la şoarece .
5
TNF-α (caşectina) şi TNF-β (limfotoxina) au fost descrise iniţial ca factori citotoxici produşi de
macrofage şi respectiv de limfocite; ulterior s-a descoperit că TNF-α şi TNF-β sunt două proteine care
prezintă omologie la 34% din secvenţele de aminoacizi . Ambii mediatori acţionează asupra celulelor
3;5
ţintă prin aceeaşi receptori şi din acest motiv au efecte biologice similare, dar nu identice.
Gena pentru TNF-α este localizată pe cromozomul 6. În condiţii de denaturare TNF-α este o proteină
de 17 kDa, neglicozilată. Forma biologic activă a TNF-α este cea de trimer. Pe lângă această formă
solubilă există şi o formă legată de membrană (28 kDa), situată pe suprafaţa celulelor producătoare
de TNF-α şi care serveşte drept pool pentru forma solubilă, generată prin clivare proteolitică .
3
TNF-α este produs nu numai de macrofage şi monocite, ci şi de limfocite, mastocite, neutrofile,
keratinocite, astrocite, microglii, celule musculare netede şi unele linii celulare tumorale . Cantităţi
5
mari de TNF sunt eliberate la contactul macrofagelor, limfocitelor T CD4+ şi a celulelor natural-killer
(NK) cu lipopolizaharidele, produşii bacterieni şi interleukina 1 .
3
TNF-α acţionează direct prin doi receptori de suprafaţă distincţi, denumiţi TNFR I şi TNFR II, având
greutăţi moleculare diferite 3;4;5 . Aceşti receptori pot fi identificaţi pe toate tipurile de celule, cu excepţia
eritrocitelor. Porţiuni ale acestor receptori sunt clivate de către proteaze şi ajung în mediul extracelular
formând receptori solubili; aceştia acţionează ca inhibitori endogeni de TNF-α şi reglează astfel nivelul
de TNF-α extracelular .
4
Legarea TNF-α de receptor determină modificări conformaţionale în structura receptorului, care
conduc la activarea în cascadă a transcripţiei altor proteine implicate în proliferarea celulară,
răspunsul inflamator şi apoptoza celulară. TNF-α poate avea o acţiune locală paracrină (creşterea
locală a concentraţiei TNF poate cauza semnele cardinale ale inflamaţiei: roşeaţă, durere, căldură
şi tumefacţie) sau poate acţiona la distanţă, asemenea hormonilor endocrini . Datorită prezenţei
5

28