Page 33 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

(H) şi un lanţ uşor (L), de tip kappa sau lambda; acestea sunt exprimate pe suprafaţa limfocitelor B şi
secretate ca anticorpi în cadrul răspunsului imun umoral. TCR se prezintă sub forma unui heterodimer
alcătuit din 2 lanţuri polipeptidice H - αβ/γδ; majoritatea limfocitelor T exprimă αβ-TCR. Genele HLA
situate pe cromozomul 6 codifică moleculele complexului major de histocompatibilitate MHC I şi II.
Moleculele MHC I sunt formate dintr-un singur lanţ H (HLA-A, B, C), spre deosebire de moleculele
MHC II care sunt alcătuite din două lanţuri H - α şi β (HLA-DQ, DR, DP). Limfocitele T care exprimă
pe suprafaţa lor receptori αβ-TCR pot fi divizate în două subpopulaţii majore. Această împărţire este
bazată pe clasa de molecule MHC recunoscută de receptorii αβ-TCR şi de expresia moleculelor
CD4 sau CD8, care prin ataşarea de moleculele MCH contribuie la completarea legăturii moleculare
intercelulare. În timp ce limfocitele CD4 recunosc antigenul legat de moleculele MHC I, limfocitele
CD8 recunosc antigenul legat de moleculele MCH II; raportul limfocitelor CD4/CD8 în sângele periferic
este aproximativ 2:1 (0.8:1-3:1). Toate celulele nucleate exprimă molecule MHC I şi sunt APC non-
profesionale, APC profesionale exprimând molecule MHC II. Interacţiunea dintre complexul MHC-
peptidul antigenic şi TCR deţine un rol esenţial în protecţia imună, deoarece un răspuns imun complet
necesită intervenţia celulelor T antigen specifice. Acesta reprezintă practic un mecanism de siguranţă
pentru a minimaliza posibila auto-reactivitate (reactivitate împotriva self-ului), astfel încât un limfocit T
devine activat numai pentru că a întâlnit un antigen străin (non-self).
Limfocitele B provin din celulele stem hematopietice care, în mod succesiv, populează splahnopleura
embrionară paraaortică, ficatul fetal şi măduva osoasă hematogenă. Celulele stem fiice dau naştere
progenitorilor limfoizi multipotenţi (PLM), care generează celulele mieloide sau limfoide. Astfel, PLM
pot produce precursorii limfoizi comuni (PLC), iar aceştia pot genera limfocitele T, limfocitele B,
celulele NK şi un subset special de celule dendritice. Diferenţierea finală spre celulele B necesită ca
celulele fiice PLC să fie expuse unor micromedii specializate, aşa cum sunt cele prezente în ficatul
fetal şi măduva osoasă. Trecerea de la ficatul fetal la măduva osoasă începe la mijlocul vieţii fetale şi
se termină chiar înainte de naştere; celulele B continuă să fie produse în măduva osoasă pe parcursul
întregii vieţi. Diferenţierea celulelor B are loc în două stadii, diferite din punct de vedere anatomic şi
funcţional; astfel, primul stadiu are loc în măduva osoasă şi este antigen independent, iar cel de-al
doilea stadiu are loc în organele limfoide periferice şi este antigen dependent .
9;11
Limfocitele B imature, care exprimă pe suprafaţa lor mIgM (imunoglobulină de membrană) şi BCR
(receptorul celulei B), părăsesc măduva osoasă după un proces de selecţie negativă a celulelor
B auto-reactive şi pătrund în periferie (sânge şi organe limfoide secundare) unde îşi completează
diferenţierea în celule B mature care exprimă pe suprafaţa lor mIgM şi mIgD şi pot fi activate prin
legarea de antigen .
11
Celulele B imature auto-reactive, ce exprimă mIgM self-reactiv, urmează un proces cunoscut ca “receptor
editing“, în care un rearanjament la nivelul genelor care codifică lanţul greu al imunoglobulinelor (IgH)
modifică specificitatea antigenică a receptorului. Dacă acest proces eşuează, celulele B imature auto-
reactive devin anergice sau vor suferi apoptoză în urma contactului cu antigenul. Aceasta contrastează
cu abilitatea celulelor B mature de a deveni activate în urma contactului antigenic .
12
BCR este un complex format dintr-o mIg şi două molecule citoplasmatice Igα/CD79a şi Igβ/CD79b.
Cu ajutorul acestui receptor limfocitele B recunosc antigenul şi devin astfel activate. Implicarea BCR
iniţiază o serie de evenimente care culminează cu diferenţierea celulelor B în plasmocite capabile să
secrete imunoglobuline. Limfocitele B vor prezenta antigenul, recunoscut cu ajutorul BCR, limfocitelor
T helper CD4 care au fost activate anterior de acelaşi antigen, limfocitele T helper fiind selectate

33