Page 39 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE TESTE SPECIALIZATE DE 17
AL LABORATOARELOR SYNEVO ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

Profilul imun de bază şi recomandări pentru efectuarea acestui test
În cadrul profilului de bază sunt determinate atât procentual cât şi în valoare absolută principalele
subseturi de limfocite implicate în răspunsul imun, prin identificarea markerilor de suprafaţă specifici
(moleculele CD):
- limfocitele T totale (CD3+);
- limfocitele T helper (CD3+/CD4+);
- limfocitele T supresoare/citotoxice (CD3+/CD8+);
- raportul CD4+/CD8+;
- limfocitele T imature CD3+/CD8+/CD4+ ;
- limfocitele B (CD19+);
- celulele NK (CD3-/CD16+/CD56+);
- limfocitele T activate (HLA DR+/CD3+).
Profilul de bază este suficient pentru excluderea defectelor imune celulare cantitative .
5
Determinarea subseturilor limfocitare este utilă atât pentru clasificarea şi diagnosticul imunodeficienţelor
primare cât şi pentru evaluarea şi monitorizarea pacienţilor cu infecţie HIV .
6;8
Imunodeficienţele primare rezultă ca urmare a unor defecte congenitale ale sistemului imun. Acest test
stabileşte dacă anumite subseturi limfocitare sunt reduse sau absente pentru a susţine diagnosticul
de imunodeficienţă celulară numerică. Imunodeficienţele cauzate de disfuncţii celulare pot fi detectate
prin testul de transformare limfoblastică (LTT) .
6
Imunodeficienţele datorate generării defectuoase a limfocitelor T (de exemplu, sindromul DiGeorge)
se caracterizează prin pierderea completă sau reducerea limfocitelor T CD3+.
Defectele genetice ale complexului major de histocompatibilitate MHC clasa II determină o stare de
imunodeficienţă gravă – deficitul MHC II (conform OMS). Mai este denumit şi sindromul limfocitelor
goale tip II şi se caracterizează prin absenţa expresiei moleculelor MHC II de pe suprafaţa celulară.
“Instructajul” timic şi selectarea limfocitelor T imature sunt compromise datorită lipsei de procesare a
antigenului de către moleculele MHC II. Cantitatea totală de limfocite B şi T în sânge este normală, însă
numărul limfocitelor CD4+ este redus ca urmare a absenţei unei procesări adecvate a antigenului.
Aceşti pacienţi nu pot răspunde la antigenele străine şi prezintă infecţii bacteriene, virale, fungice
şi parazitare recurente; nu răspund la testele cutanate, au o capacitate redusă de a răspunde la
reacţiile limfocitare mixte şi prezintă panhipogammaglobulinemie. Defectul nu este localizat la nivelul
genelor MHC II ci la una din cele patru gene care codifică factorii reglatori esenţiali pentru exprimarea
moleculelor MHC II .
4
În cazul pacienţilor cu infecţie HIV determinarea limfocitelor T CD4+ este utilă pentru stadializarea
infecţiei HIV (conform CDC), stabilirea momentului începerii terapiei antiretrovirale precum şi a terapiei
împotriva infecţiilor oportuniste, pentru monitorizarea progresiei bolii şi a răspunsului la tratament.
Astfel, terapia antiretrovirală este adesa iniţiată în momentul în care numărul absolut de celule
CD4+ <500/μL; în cazul în care celulele CD4+ <200/μL se începe tratamentul profilactic împotriva
pneumoniei cu Pneumocistis jiroveci şi a altor oportunişti; în cazul în care celulele CD4+ <100/μL se
recomandă profilaxia infecţiilor produse de complexul Mycobacterium avium .
1
Programele actuale recomandă monitorizarea nivelului celulelor CD4+ la un interval de 3-6 luni, pentru
toţi pacienţii cu infecţie HIV 1;6;8 .
Specimen recoltat - sânge venos . 5

39