Page 544 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

21 TESTE DE MICROBIOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

• serovarurile L1, L2, L3 determină limfogranulomatoză veneriană (maladia Nicolas Favre), având
tropism pentru ţesuturile limfatice 1;2;3;4;5; .
Chlamydia trachomatis se poate transmite la nou-născut în timpul naşterii, determinând pneumonia
neonatală, şi, mai rar infecţii vaginale, faringiene şi enterice neonatale.
Infecţia cu C. trachomatis se asociază cu creşterea ratei de transmitere a infecţiei HIV .
4
Sunt disponibile mai multe metode de laborator pentru diagnosticul infecţiei cu Chlamydia
trachomatis:
• culturi de celule (HeLa, McCoy etc.) - reprezintă metoda de referinţă (foarte laborioasă);
• examen direct pe frotiu colorat Giemsa - poate evidenţia incluziile intracitoplasmatice; are sensibilitate
mai redusă, dar poate fi utilizat în diagnosticul conjunctivitei;
• detectarea antigenului prin metode imunochimice: imunofluorescenţă directă (DFA), teste
imunoenzimatice (EIA) sau teste rapide (imunoperoxidaze, latex) - are sensibilitate mai redusă decât
culturile de celule şi nu este indicată în infecţiile asimptomatice;
• evidenţierea unor secvenţe de acizi nucleici prin hibridizare (Nucleic Acid Hybridization-NAH) sau
amplificare genică (Polimerase Chain Reaction - PCR) - are sensibilitate mai mare decât culturile de
celule;
• examen serologic - are valoare limitată pentru diagnosticul infecţiilor genitale joase cu C. trachomatis,
dar este valoros pentru diagnosticul infecţiilor asociate cu salpingită, infertilitate mecanică, perihepatită,
epididimită, sindrom Reiter .
4,5;
Determinarea antigenului Chlamydia în secreţii urogenitale reprezintă o metodă cost-eficientă pentru
diagnosticul infecţiei . 6
Recoltarea şi transportul probelor
Pentru detecţia antigenului C.trachomatis în secreţiile genitale este necesară recoltarea de celule
epiteliale din zonele suspecte, de obicei cu tamponul, prin rotire viguroasă. Secreţiile purulente (dacă
există) trebuie îndepărtate înaintea recoltării probei. Pot fi utilizate tampoane de bumbac, Dacron sau
calcium alginate 1;4;6 . După recoltare tamponul va fi introdus în tubul furnizat de către laborator.
În cazul suspiciunii de coinfecţie cu Neisseria gonorrhoeae, se recoltează întâi proba pentru aceasta
şi apoi cea pentru determinarea antigenului C. trachomatis .
4
Zonele recomandate pentru recoltare sunt:
• uretra anterioară la bărbaţi - prin introducerea tamponului 2-4 cm pe uretră şi rotire uşoară;
• colul uterin la femei - din canalul endocervical, deoarece C.trachomatis are tropism pentru celulele
zonei tranziţionale. Nu se recomandă recoltarea secreţiei vaginale pentru determinarea antigenului
Chlamydia.
Testul mai poate fi efectuat la bărbaţi din primul jet de urină - care reprezintă primii 5-10 ml urină
recoltaţi la cel puţin o oră de la ultima micţiune. Nu este necesar şi nu reprezintă un avantaj obţinerea
primului jet din urina de dimineaţă .
6
Stabilitatea probei – probele urogenitale sunt stabile 7 zile la 2-8 ºC.
Metodă - imunochimică prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay): se utilizează
anticorpi monoclonali direcţionaţi împotriva antigenelor lipopolizaharidice (LPS) ale Chlamydiei;
rezultatele pozitive şi echivoce sunt confirmate cu ajutorul unui test de blocare.

544