Page 547 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 21
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE MICROBIOLOGIE

Implicarea M. genitalium, M. pirum, M. penetrans şi M. fermentans în bolile umane este incertă;
habitatul şi transmisia acestor mycoplasme sunt necunoscute.
Sunt cunoscute 3 specii a căror izolare prezintă semnificaţie (M. pneumoniae, U. urealyticum şi M.
hominis) deoarece rolul lor în infecţiile umane este foarte bine stabilit: U. urealyticum şi M. hominis se
pot izola din tractul genito-urinar, în timp ce M. pneumoniae se izolează din tractul respirator.
Mycoplasmele şi ureaplasmele pot coloniza tractul genital al nou-născuţilor în timpul naşterii.
Ureaplasma a fost izolată la aproximativ 1/3 din fetiţe, iar Mycoplasma spp. într-un procent mai mic,
în timp ce la băieţi această colonizare este mai redusă. De asemenea atât mycoplasmele cât şi
ureaplasmele au fost izolate de la nivelul nasului şi faringelui la 15% dintre nou-născuţi.
În general, această colonizare nu persistă peste vârsta de 2 ani, însă, odată cu pubertatea apare din
nou colonizarea cu aceşti germeni, ca urmare a începerii vieţii sexuale.
Colonizarea tractului genital cu Ureaplasma este de patru ori mai frecventă decât cea cu Mycoplasma
spp. şi este mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Prezenţa lor este dificil de interpretat, aceasta
reflectând probabil colonizarea .
2
Variabilitatea antigenică, capacitatea de a suprima răspunsul imun al gazdei, rata mică de proliferare
şi localizarea intracelulară ar putea explica natura cronică a infecţiilor cu Mycoplasma spp. şi
incapacitatea frecventă a gazdei de a suprima infecţia prin răspunsuri imune şi non-imune .
3
Unele specii, de ex. M. pirum, M. penetrans şi M. fermentans au fost implicate drept cofactori infecţioşi
în infecţia cu HIV, fiind detectate în aproximativ 20% din cazuri. Ele pot influenţa patogeneza infecţiei
cu HIV prin activarea sau supresia specifică şi directă a sistemului imun, producţia de superantigene,
cu alterări ulterioare ale răspunsurilor imune, sau prin contribuţia la stresul oxidativ. Infecţia cu HIV ar
putea creşte susceptibilitatea acestor pacienţi la infecţii cu diferite specii de mycoplasme, de ex. M.
fermentans . 3
Aspecte clinice
Infecţiile provocate de mycoplasme sunt asimptomatice în 30-70% din cazuri.
Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum sunt implicate într-o gamă variată de afecţiuni
urogenitale: boală inflamatorie pelvină, sterilitate, avort septic, uretrite nongonococice la bărbaţi, rar
orhiepididimite, sindrom uretral la femei, infecţii puerperale acute (subacute şi cronice), pielonefrite,
peritonite, sindrom Reiter. Anumite serotipuri sunt implicate în etiopatogenia infertilităţii .
4
Dismicrobismul vaginozelor include frecvent şi M. hominis. Tot M. hominis poate da, rareori, vaginite
prepubertare .
1
Transmiterea se poate face prin contact direct între gazde, vertical de la mamă la făt, prin infecţii
nosocomiale şi prin transplant.
Din totalul uretritelor nongonococice, 20-25% sunt provocate de M. hominis, U. urealyticum şi M.
genitalium. Aceşti agenţi colonizează vaginul femeilor care au contact cu mai mulţi parteneri. Clinic se
manifestă ca: vaginite, cervicite, bartholinite, febră puerperală şi chiar sterilitate.
Ureaplasma poate cauza inflamaţii placentare, poate invada sacul amniotic, provocând infecţii
persistente şi complicaţii la naştere. Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum au fost izolate,
în aproximativ 10% din cazuri, din sângele femeilor cu febră puerperală sau avort, dar nu şi de la
femeile afebrile care au avut avorturi sau la gravidele sănătoase.

547