Page 552 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 552

21   TESTE DE MICROBIOLOGIE           GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




                       21.5.5 Examen microscopic preparat prospăt
                         şi colorat şi cultură din secreţie vaginală

       Informaţii generale
       Flora normală a tractului genital feminin variază în funcţie de pH-ul şi concentraţia de estrogeni a
       mucoasei, aflate în strânsă corelaţie cu vârsta, astfel:
       - prepubertar şi postmenopauză flora este dominată de stafilococi şi corinebacterii (aceeaşi floră pe
       care o găsim pe suprafaţa epiteliului);
       -  la  femeile  active  sexual  flora  microbiană  se  modifică,  fiind  alcătuită  din  Enterobacteriaceae,
       streptococi,  stafilococi,  bacterii  anaerobe  (lactobacili,  bacili  anaerobi  nesporulaţi,  coci  anaerobi).
       Lactobacilii reprezintă flora microbiană vaginală normală la aceste femei.
       Streptococul hemolitic grup B (Streptococcus agalactiae) este prezent în flora vaginală şi poate fi
       transmis la nou - născuţi (cu apariţia de complicaţii neonatale) .
                                                  1
       Clasificarea infectiilor de tract genital feminin
       Infecţiile genitale feminine reprezintă o cauză frecventă de consult ginecologic. Ele pot evolua ca:
       • infecţii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginală normală;
       • infecţii exogene, cauzate în special de microorganisme cu transmitere sexuală:
              - bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis - serotipurile D-K, Treponema
              pallidum)
              - virusuri (Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus)
              - protozoare (Trichomonas vaginalis).
       O altă clasificare împarte infecţiile de tract genital feminin în:
       •  infecţii genitale joase - afectează vulva, vaginul şi cervixul - apar, de obicei, ca urmare a unui contact
              sexual infectant sau ca urmare a unui dezechilibru al florei genitale normale.
       •  infecţii genitale înalte - interesează uterul, trompele uterine, ovarele - apar frecvent ca extindere
              a  infecţiilor  genitale  joase.  Se  consideră  că  microorganismele  existente  în  vagin  şi
              cervix pătrund în cavitatea uterină şi pot ajunge prin endometru la nivelul trompelor şi al
              ovarelor .
                    1;2
       Infecţiile genitale joase
       Infecţiile vulvare pot fi bacteriene, virale, micotice sau parazitare şi se pot manifesta fie izolat, fie
       asociate cu vaginite. Pot fi:
       - infecţii comune: foliculite, furuncule, piodermite;
       - infecţii specifice: Trichomonas vaginalis, infecţii micotice, Treponema pallidum, Herpes simplex - tip
       2, Papillomavirus (mai ales 6 şi 11);
       - mai rar Sarcoptes scabiae.
       Bartholinita  (inflamaţia  glandelor  Bartholin,  situate  la  joncţiunea  dintre  vulvă  şi  vagin),  poate  fi
       determinată de Neisseria gonorrhoeae, C. trachomatis sau prin exacerbarea florei genitale locale.
       Blocarea conductului glandular prin procesul inflamator poate determina un abces din care se pot
       izola germeni aerobi şi anaerobi.
       Vaginita (descrisă de cele mai multe ori ca vulvovaginită) poate fi:
       - specifică: produsă de fungi, Trichomonas vaginalis, Treponema pallidum, Papilomavirus;


         552
   547   548   549   550   551   552   553   554   555   556   557