Page 550 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

21 TESTE DE MICROBIOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

În funcţie de localizare, infecţiile genitale masculine se clasifică în: uretrite, prostatite, epididimite şi
orhite.
Uretritele
În funcţie de etiologie se împart în:
• uretrite gonococice – cu mai multe forme clinice: în peste 70% din cazuri au evoluţie acută, cu
disurie marcată şi scurgere uretrală frecvent purulentă, iar în aproximativ 5–10% din cazuri infecţia
evoluează inaparent. Netratată, gonoreea se cronicizează şi pot apărea complicaţii (prin propagare
canaliculară şi limfatică la prostată şi epididim) şi sechele (stricturi uretrale). Infecţia se poate generaliza
pe cale sangvină şi pot apărea interesări articulare (localizare metastatică) . Uretritele gonococice pot
2
apărea şi în cazul infecţiilor duble (de exemplu, gonococ + C. trachomatis sau U. urealyticum), în care
perioada de incubaţie a celeilalte infecţii este mai mare decât a celei gonococice. Pe de altă parte, pot
apărea uretrite cu Cryptococcus neoformans, posibil favorizate de terapia cu tetracicline a gonoreei.
Există şi cazuri de reinfecţii gonococice, eventual consecutive unui eşec terapeutic în cazul tulpinilor
de N. gonorrhoeae secretoare de beta-lactamază .
2
• uretrite non-gonococice – evoluează cu disurie mai puţin intensă şi se însoţesc doar în aproximativ
38% din cazuri de scurgere uretrală, care este arareori purulentă. Etiologia este dominată de C.
trachomatis (50%), urmată de Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis, Trichomonas vaginalis,
virus Herpes simplex. Bacilii Gram negativi pot fi implicaţi ca agenţi etiologici la pacienţii cu stricturi
uretrale sau la cei cu fimoză. În cazuri rare sifilisul poate debuta cu şancru uretral .
2
Prostatite
Evoluează cu reacţie inflamatorie în secreţia prostatică, bacteriurii şi piurii intermitente. Apar, de
obicei, pe cale ascendentă, pornind de la o uretrită.
Clasificare:
• prostatite bacteriene:
- acute: cel mai frecvent determinate de N. gonorrhoeae;
- cronice: mai frecvent - C. trachomatis, Enterobacteriaceae, pseudomonade, enterococi; mai
rar Staphylococcus saprophyticus, Trichomonas vaginalis. Pot apărea localizări metastatice
în infecţii sistemice (tuberculoză sau micoze – blastomicoză, coccidioidomicoză, criptococoză,
histoplasmoză)
• prostatite non-bacteriene: rar Candida spp.
Prostatodinia reprezintă un sindrom caracterizat prin simptomatologie asemănătoare prostatitei, dar
fără reacţie inflamatorie în secreţia prostatică .
1,2
Epididimite
Apar tot ca infecţii ascendente, ca urmare a unei prostatite sau uretrite. Ca factor favorizant amintim
traumatismele locale (instrumentaţie urologică), mai ales în condiţii de bacteriurie.
Din punct de vedere etiologic se descriu:
- epididimite bacteriene nespecifice: cel mai frecvent cauzate de Enterobacteriaceae, urmate de
pseudomonade şi ocazional coci Gram pozitivi;
- epididimite cu transmitere sexuală: produse de C. trachomatis, N. gonorrhoeae;
- epididimite în boli sistemice: apar rar în tuberculoză, blastomicoză.
Complicaţii posibile:

550