Page 367 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

11.2 Ag HBs

InformaŃii generale
Virusul hepatitei B este o particulă alcătuită dintr-un înveliş şi un nucleu; genomul său conŃine un ADN circular, parŃial
dublu-catenar.
Virusul se transmite parenteral, prin sânge infectat sau contact intim. Perioada de incubaŃie a bolii este în medie 70 zile
(40-160 zile) .
1
Antigenul de suprafaŃă al virusului hepatitei B (AgHBs) este un component al învelişului extern al virionului B.
Persoanele infectate prezintă în sânge pe lângă particulele virale infectante şi alte particule mai mici, neinfecŃioase
care conŃin de asemenea AgHBs. Determinantul antigenic împotriva căruia se declanşează răspunsul imun este
comun tuturor particulelor de AgHBs .
3
Detectarea AgHBs în ser indică prezenŃa infecŃiei cu virusul hepatitei B. AgHBs este primul marker imunologic al
infecŃiei, fiind prezent în ser cu câteva săptămâni înainte de debutul clinic al bolii (al icterului). AgHBs rămâne
detectabil o perioadă de 1-4 luni în cursul unei infecŃii acute, după care se negativează. Dacă AgHBs persistă mai mult
1;3
de 6 luni, se consideră că infecŃia s-a cronicizat . Aproximativ 5-10% din adulŃi şi 90% din nou-născuŃi nu pot elimina
virusul după infecŃie şi devin purtători cronici de AgHBs. O treime din pacienŃii purtători de AgHBs dezvoltă hepatită
1
cronică care în timp poate evolua spre ciroză hepatica şi, în unele cazuri, spre carcinom hepatocelular .
Transmiterea verticală a infecŃiei, de la mamă la făt, se produce la aproximativ 20% din femeile gravide cu AgHBs
pozitiv şi la aproximativ 60% din femeile care dobândesc infecŃia primară în cursul sarcinii. Deoarece rata transmiterii
verticale a infecŃiei cu VHB este diferită în funcŃie de zona geografică şi tipul populaŃiei, se presupune că predispoziŃia
pentru infecŃia in utero ar fi influenŃată de tulpina virală şi structura genetică a populaŃiei. Gravidele depistate cu
AgHBs pozitiv necesită investigaŃii suplimentare. Dintre testele disponibile pentru VHB, încărcătura virală a devenit cel
mai bun factor predictiv al infectivităŃii, în special pentru gravidele aproape de termen.
Introducerea programelor naŃionale de vaccinare împotriva VHB a redus prevalenŃa infecŃiei în populaŃie .
4
Recomandări pentru determinarea AgHBs
• diagnosticul de infecŃie acută/cronică cu virusul hepatitei B;
• monitorizarea evoluŃiei infecŃiei şi a tratamentului antiviral;
• screening-ul produselor de sânge şi al donatorilor;
1
• screening-ul prenatal în scopul prevenirii transmiterii infecŃiei la făt ;
• diagnosticul infecŃiei neo-natale .
4
3
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
Specimen recoltat - sânge venos .
3
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este
3
posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
Volum probă - minim 0.5 mL ser 3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat
3
bacterian .
Stabilitate probă - serul separat este stabil 5 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaŃi
3
decongelarea/recongelarea .
Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemiluminiscenŃă (ECLIA) .
3
Valori de referinŃă - AgHBs negativ .
3
Limite şi interferenŃe
În aproximativ 5% din cazurile de hepatită acută B şi într-un procent foarte mic din cazurile de hepatită cronică, AgHBs
rămâne nedetectabil (hepatita B AgHBs negativă). În aceste cazuri, diagnosticul se stabileşte prin determinarea anti-
HBc-IgM sau a ADN viral hepatita B .
1
În unele cazuri se poate obŃine un rezultat slab pozitiv (valoarea indicata de analizor <200); în aceste situaŃii se
recomandă efectuarea celorlaŃi markeri de hepatită B sau determinarea AgHBs printr-o altă metodă .
3
• InterferenŃe analitice
Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
- tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
3
- anticorpii monoclonali proveniŃi de la şoarece administraŃi la unii pacienŃi în scop diagnostic sau terapeutic .