Page 369 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

11.3 Ag HD

InformaŃii generale
Virusul hepatitei D este un virus defectiv, care are nevoie pentru replicare şi supravieŃuire de prezenŃa virusului
hepatitei B. Astfel, infecŃia cu VHD se produce numai la persoanele infectate cu VHB. VHD are un diametru de
35 nm şi este alcătuit din:
• genom format din ARN circular monocatenar cu polaritate negativă;
• miez proteic (AgHD) reprezentat de 2 proteine;
• înveliş care îşi are originea în VHB şi care conŃine toate cele 3 tipuri de proteine AgHBs. Din acest motiv, detectarea
Ag HD necesită o tratare a probelor cu detergenŃi care să înlăture Ag HBs.
Hepatita D prezintă trei tablouri clinice principale, diferite în ceea ce priveşte severitatea simptomelor . Ca o regulă,
1
simptomele hepatitei D sunt mult mai severe decât cele observate în infecŃia cu VHB sau în alte hepatite virale.
Găsirea celor trei markeri serologici ai hepatitei D (Ag HD, anti HD IgM şi anti-HD totali), după detectarea AgHBs,
permite diagnosticarea şi caracterizarea diferitelor forme de hepatită D:
• coinfecŃia: când pacientul este infectat cu VHB şi VHD în acelaşi timp; în acest caz simptomatologia este în general
aceeaşi cu cea din hepatita B acută. În cele mai multe cazuri, se ajunge la o vindecare completă; cronicizarea este
rară;
• suprainfecŃia: când pacientul s-a infectat cu VHB şi ulterior cu VHD. În acest caz boala este mai severă şi poate
evolua către o formă fulminantă a hepatitei sau se poate croniciza. Ca o regulă, răspunsul anticorpilor la suprainfecŃie
este mai rapid decât în cazul coinfecŃiei;
• infecŃia cronică: este mai severă decât hepatita B cronică.
Căile de transmitere ale infecŃiei VHD sunt parenterale, mai rar sexuale şi perinatale .
1
AgHD este detectabil numai în serul anumitor pacienŃi şi de obicei doar în faza precoce (primele 2 săptămâni) a
infecŃiei acute cu VHD. Odată cu apariŃia anticorpilor specifici, Ag HD devine nedetectabil în ser, deoarece reactivitatea
2
sa antigenică este mascată de anticorpii endogeni .
Recomandări pentru determinarea AgHD
• diagnosticul infecŃiei acute cu VHD;
1
• monitorizarea infecŃiei cronice cu VHD.
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate). 1
Specimen recoltat - sânge venos.
1
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator. 1
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este
posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C. 1
1
Volum probă - minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat
1
bacterian .
1
Stabilitate probă - serul este stabil 24 ore la 2-8°C; timp îndelungat la -20; evitaŃi decongelarea/recongelarea.
1
Metodă – ELISA.
Valori de referinŃă - Ag HD negativ.
1
Limite şi interferenŃe
Ag HD din ser este detectabil numai la anumiŃi pacienŃi şi de obicei doar în primele stadii, prima sau a doua săptămână
a infecŃiei acute. După apariŃia anticorpilor VHD, testul pentru antigen este de obicei negativ .
1
• InterferenŃe analitice
Contaminarea bacteriană sau inactivarea prin căldură a probelor poate afecta valorile absorbanŃelor şi prin urmare
poate conduce la rezultate eronate; trebuie evitată adăugarea de conservanŃi la probe, deoarece aceştia pot afecta
1
activitatea enzimatică a kitului .

Bibliografie

1. Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
2. Lothar Thomas. Hepatitis D. In Clinical Laboratory Diagnostics- Use and Assessment of Clinical Laboratory Results.
TH- Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1278-1280.