Page 362 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 362

10.12 SCC (antigen tumoral)

                  InformaŃii generale şi recomandări pentru determinarea SCC
                  Antigenul cancerului cu celule scuamoase (SCC) constituie un grup de glicoproteine ce aparŃin familiei inhibitorilor de
                                  1
                  serin/cistein proteaze .
                  SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase localizate la nivelul colului uterin, vulvei,
                                              2
                  plămânului, esofagului şi zonei cap-gât .
                  Utilitatea marker-ului în funcŃie de localizarea carcinomului cu celule scuamoase:
                  A.  Cancerul de col uterin
                      Sensibilitatea clinică a SCC este de 45-85% în cancerul primar şi de 66-84% în cancerul recurent.
                      ConcentraŃia  serică  de  SCC  se  corelează  cu  gradul  de  extindere  a  bolii  (manifestări  clinice  şi  afectare
                      ganglionară). Nivelul pre-tratament constituie un indicator precoce al prognosticului. După tratamentul chirurgical
                      radical sau radioterapie concentraŃia serică de SCC se normalizează de obicei în 2-7 zile. PersistenŃa nivelurilor
                      anormale după 2-6 săptămâni de la tratament se corelează cu o rată  înaltă de recidive. ReapariŃia nivelurilor
                      crescute, după o normalizare iniŃială, se asociază cu recidiva bolii, chiar în absenŃa manifestărilor clinice, marker-
                      ul  fiind  astfel  util  în  detectarea  precoce  a  recurenŃelor  tumorale.  Din  punct  de  vedere  al  sensibilităŃii  clinice,
                                                                               2;3
                      markerul CEA este inferior Ag SCC în cancerul de col uterin cu celule scuamose .
                  B.  Cancerul pulmonar
                      În cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenŃa concentraŃiilor crescute de SCC variază între 39 şi 78%.
                      Nivelurile de SCC sunt crescute în directă corelaŃie cu stadiul bolii şi clasificarea TNM. După 2 zile de la rezecŃia
                      tumorii valorile SCC trebuie să se normalizeze; în cazul tumorilor reziduale declinul valorilor se produce mai greu.
                      Dacă  după  4-5  luni  nivelul  SCC  va  creşte  semnificativ,  aceasta  indică  recidivă  tumorală.  După  unele  studii,
                      determinarea combinată de SCC şi CEA creşte sensibilitatea clinică pentru acest tip de cancer de la 35 la 50-
                      82% .
                         2;3
                  C.  Carcinoamele din zona cap-gât
                      În aceste forme de cancer sensibilitatea clinică a SCC variază de la 34 la 78%, fiind dependentă de stadiul bolii şi
                      clasificarea TNM. Rata de detecŃie în diverse tumori este: 49% în leziunile sinusului maxilar, 34% în leziunile
                      cavităŃii bucale, 23% în leziunile limbii, 19% în leziunile laringelui şi 11-33% în leziunile  faringelui. În  ceea ce
                                                                                 2
                      priveşte detectarea recidivelor tumorale, se descrie o sensibilitate clinică de 60-75% .
                  D.  Cancerul esofagian
                      În cancerul de esofag sensibilitatea clinică medie a SCC este de 30-39%, aceasta fiind dependentă de stadiul
                      bolii. După o intervenŃie chirurgicală reuşită nivelurile de SCC se normalizează. PersistenŃa nivelurilor crescute se
                      asociază  cu  prezenŃa  tumorilor  reziduale,  iar  creşterea  valorilor,  după  o  normalizare  iniŃială,  indică  recidivă
                      tumorală .
                            2
                  E.  Alte tumori genito-urinare
                      În tumorile ginecologice (altele decât cancerul de col uterin) s-au descris sensibilităŃi clinice variate ale SCC: 8-
                      30% în cancerul de endometru, 4-20% în cancerul ovarian, 19-42% în cancerul vulvar şi 17% în cancerul vaginal.
                      Valori crescute de SCC se înregistrează şi la pacienŃii având carcinom metastatic cu celule scuamoase de penis
                                                 2
                      şi uretră în aproximativ 45% din cazuri .
                                                             1
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial .
                                           1
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                                                                         1
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt în maxim 2 ore;
                                                                             1
                  dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C .
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                          1
                  Cauze de respingere a probei
                  • specimen hemolizat;
                  • specimen expus la temperatură ridicată;
                                          1
                  • specimen contaminat bacterian .
                                                                                                1
                  Stabilitate  probă  -  serul  separat  este  stabil  1  zi  la  2-8°C;  timp  îndelungat  la  -20°C  sau  la  -70°C .  EvitaŃi
                                      1
                  decongelarea/recongelarea .
                  Metodă - imunoenzimatică EIA .
                                        1
                                        1
                  Valori de referinŃă - <1.2 µg/L .
   357   358   359   360   361   362   363   364   365   366   367