Page 360 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 360

>70 ani:    ≤  4.4 ng/mL.
                  Free-PSA: se exprimă procentual raportul dintre PSA liber detectat de analizor şi PSA total (obligatoriu cele 2 teste se
                  efectuează din acelaşi ser!).
                  Dacă free-PSA este >19% se poate afirma cu o sensibilitate şi o specificitate de 82% că este vorba de o hipertrofie
                  prostatică benignă.
                  Dacă free-PSA este >23% se poate afirma cu o sensibilitate de 90% şi o specificitate de 63% că este vorba de o
                                       2
                  hipertrofie prostatică benignă .
                  Limite şi interferenŃe
                  Lipsa  de  specificitate  cât  şi  inabilitatea  acestui  marker  de  a  determina  agresivitatea  tumorii  reprezintă  cele  mai
                  semnificative limitări ale testului PSA în detecŃia cancerului de prostată. Aproximativ 25% din pacienŃii diagnosticaŃi cu
                  neoplasm  de  prostată  prezintă  valori  în  limitele  intervalului  de  referinŃă,  în  timp  ce  50%  din  bărbaŃii  cu  hipertrofie
                  benignă de prostată prezintă niveluri crescute de PSA .
                                                         4
                  Alte afecŃiuni benigne ale prostatei care pot fi însoŃite de creşteri ale PSA sunt: prostatita acută sau cronică, infarctul
                  prostatic, retenŃia de urină. 1;3;4;
                  Efectul manevrelor  urologice asupra nivelului de PSA:
                      ·    Tuşeu rectal: poate determina creşteri minore, rareori clinic semnificative.
                      ·    Masaj prostatic: poate determina creşteri minore la unii pacienŃi.
                      ·    RezecŃie transuretrală: determină creşteri semnificative (recoltarea se va face după cel puŃin 6 săptămâni).
                      ·    Biopsie  prostatică: determină creşteri semnificative (recoltarea se va face după cel puŃin 6 săptămâni).
                      ·    Ecografie: poate determina creşteri la un nr. mic de pacienŃi.
                      ·    Cistoscopie: aparent folosirea cistoscopului flexibil nu modifică nivelul PSA, pe când folosirea cistoscopului
                          rigid poate determina apariŃia unor niveluri crescute.
                  Ejacularea poate determina creşteri tranzitorii ale PSA 1;3;4 .
                  După  tratamentul  hormonal  PSA  nu  reflectă  întotdeuna  comportamentul  tumorii.  MedicaŃia  anti-androgenică  poate
                  genera valori scăzute de PSA, în prezenŃa bolii reziduale.
                  • Medicamente: Finasteride – un inhibitor de 5 reductază – utilizat în tratamentul hipertrofiei de prostată, determină
                  reducerea nivelului de PSA cu aproximativ 50% .
                                                    4
                  • InterferenŃe analitice
                  Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
                  - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
                  minimum 8 ore de la ultima administrare;
                  - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
                  - anticorpii monoclonali proveniŃi de la şoarece administraŃi la unii pacienŃi în scop diagnostic sau terapeutic.


                                                         Bibliografie

                      1.   Frances Fischbach. Chemistry  Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests, 2004, 384-386.
                           2.    Laborator Synevo. ReferinŃele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog.
                           3.    Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 982-985.
                          4.    The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and Recommendations for
                                Use of Tumor Markers in the Clinic.(Laboratory Medicine Practice Guidelines), vol. 15, 2002, 20-25.
   355   356   357   358   359   360   361   362   363   364   365