Page 359 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 359

10.10 PSA (antigen specific prostatic) şi free-PSA

                  InformaŃii generale şi recomandări pentru determinarea PSA şi free-PSA
                  PSA  este  un  component  esenŃial  al  plasmei  seminale,  având  o  greutate  moleculară  de  33kDa.  Este  sintetizat  în
                  celulele acinare şi în epiteliul ductal al prostatei, după care este secretat în sistemul ductal unde atinge concentraŃii
                  mari. Se pare că PSA are rol în liza coagulului seminal, fiind implicat astfel în fertilitatea masculină.
                  În  mod  obişnuit  PSA  este  prezent  în  ser  în  concentraŃii  reduse.  În  cazurile  în  care  se  produce alterarea  structurii
                  microscopice a prostatei (cancer, hipertrofie prostatică benignă, prostatită acută, biopsie prostatică) PSA va difuza în
                  stromă, de unde va ajunge în circulaŃia generală, pe calea sistemului limfatic şi capilar.
                  În ser PSA formează complexe stabile cu α1-antichimotripsina (ACT) şi cu α2-macroglobulina. 86% din PSA circulant
                  este  reprezentat  de  complexul  PSA-ACT;  o  mică  porŃiune  de  PSA  este  legată  de  α2-macroglobulina,  iar  restul
                  constituie PSA nelegat (free-PSA) .
                                           3
                  Antigenul specific prostatei este cel mai important marker în evaluarea cancerului de prostată şi are utilitate atât în
                  depistarea cât şi în monitorizarea acestei afecŃiuni.
                  PSA este aproape în exclusivitate asociat cu afecŃiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostată,
                  valori crescute fiind întâlnite şi în alte condiŃii (adenomul de prostată, prostatita acută sau cronică).
                  Recomandările  internaŃionale  privind  depistarea  precoce  a  cancerului  de  prostată  includ  testarea  anuală  a  PSA
                  combinată cu examenul prostatei (tuşeu rectal) la bărbaŃii cu vârste de peste 50 ani, cu risc moderat. Screening-ul la o
                  vârstă mai tânără (40-45 ani) este indicat doar în acele cazuri cu antecedente familiale de cancer de prostată (rude de
                  gradul I). Deşi PSA reprezintă cel mai bun test de laborator pentru detecŃia cancerului de prostată, rezultatul obŃinut
                  trebuie să fie interpretat întotdeauna împreună cu datele clinice furnizate de tuşeul rectal. !Interpretarea izolată a valorii
                                    1;4
                  PSA poate crea confuzii .
                  Mai nou ghidurile internaŃionale recomandă ca pacientul să fie informat de către clinician despre beneficiile, limitele şi
                  riscurile pe care le presupune această testare şi să îşi dea acordul privind efectuarea PSA, înainte de a se prezenta la
                  laborator. Medicul nu trebuie să supraestimeze posibilele beneficii ale depistării precoce şi nici să subestimeze riscurile
                  asociate cu intervenŃia precoce.
                  La pacienŃii cu valori ale PSA cuprinse între 4 şi 10 ng/mL şi cu tuşeu rectal negativ se recomandă determinarea
                  markerului free-PSA din acelaşi ser. S-a dovedit că efectuarea suplimentară a acestui test reduce numărul de biopsii
                  nenecesare.
                  PSA deŃine un rol important şi în monitorizarea cancerului de prostată în diverse etape ale acestuia: supraveghere,
                  stabilirea  opŃiunii  terapeutice,  estimarea  prognosticului  şi  evaluarea  eficienŃei  tratamentului  (chirurgical,  hormonal).
                  După prostatectomia radicală PSA trebuie să scadă până la niveluri nedetectabile; valori persistent crescute de PSA
                  indică prezenŃa bolii reziduale. Creşterea nivelului PSA după intervenŃia chirurgicală radicală reprezintă un indicator de
                  recidivă a bolii care poate precede alte semne clinice.
                  Free-PSA nu oferă informaŃii clinice relevante în monitorizarea cancerului de prostată, de aceea nu se recomandă
                                        4
                  utilizarea testului în acest scop .
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate). Recoltarea probei de sânge trebuie efectuată dimineaŃa (deoarece există
                  mici variaŃii diurne), înaintea oricărei manevre urologice (inclusiv tuşeul rectal) şi la câteva săptămâni după vindecarea
                                                    1;2
                  unei afecŃiuni inflamatorii a prostatei (prostatită) .
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                                           2
                                                                         2
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt în maxim 2 ore;
                  dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C .
                                                                             2
                                          2
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                  Cauze de respingere a probei
                  • specimen hemolizat;
                  • specimen expus la temperatură ridicată;
                                          2
                  • specimen contaminat bacterian .
                  Stabilitate probă - serul separat este stabil 5 zile la  2-8°C; 6 luni la -20°C sau -70°C .
                                                                               2
                  Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemilumiscenŃă (ECLIA) .
                                                                      2
                  Valori de referinŃă
                  PSA total - sunt dependente de vârstă:
                  <40 ani:    ≤ 1.4 ng/mL;
                  40-50 ani: ≤  2.0 ng/mL;
                  50-60 ani: ≤  3.1 ng/mL;
                  60-70 ani: ≤ 4.1 ng/mL;
   354   355   356   357   358   359   360   361   362   363   364