Page 359 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

10.10 PSA (antigen specific prostatic) şi free-PSA

InformaŃii generale şi recomandări pentru determinarea PSA şi free-PSA
PSA este un component esenŃial al plasmei seminale, având o greutate moleculară de 33kDa. Este sintetizat în
celulele acinare şi în epiteliul ductal al prostatei, după care este secretat în sistemul ductal unde atinge concentraŃii
mari. Se pare că PSA are rol în liza coagulului seminal, fiind implicat astfel în fertilitatea masculină.
În mod obişnuit PSA este prezent în ser în concentraŃii reduse. În cazurile în care se produce alterarea structurii
microscopice a prostatei (cancer, hipertrofie prostatică benignă, prostatită acută, biopsie prostatică) PSA va difuza în
stromă, de unde va ajunge în circulaŃia generală, pe calea sistemului limfatic şi capilar.
În ser PSA formează complexe stabile cu α1-antichimotripsina (ACT) şi cu α2-macroglobulina. 86% din PSA circulant
este reprezentat de complexul PSA-ACT; o mică porŃiune de PSA este legată de α2-macroglobulina, iar restul
constituie PSA nelegat (free-PSA) .
3
Antigenul specific prostatei este cel mai important marker în evaluarea cancerului de prostată şi are utilitate atât în
depistarea cât şi în monitorizarea acestei afecŃiuni.
PSA este aproape în exclusivitate asociat cu afecŃiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostată,
valori crescute fiind întâlnite şi în alte condiŃii (adenomul de prostată, prostatita acută sau cronică).
Recomandările internaŃionale privind depistarea precoce a cancerului de prostată includ testarea anuală a PSA
combinată cu examenul prostatei (tuşeu rectal) la bărbaŃii cu vârste de peste 50 ani, cu risc moderat. Screening-ul la o
vârstă mai tânără (40-45 ani) este indicat doar în acele cazuri cu antecedente familiale de cancer de prostată (rude de
gradul I). Deşi PSA reprezintă cel mai bun test de laborator pentru detecŃia cancerului de prostată, rezultatul obŃinut
trebuie să fie interpretat întotdeauna împreună cu datele clinice furnizate de tuşeul rectal. !Interpretarea izolată a valorii
1;4
PSA poate crea confuzii .
Mai nou ghidurile internaŃionale recomandă ca pacientul să fie informat de către clinician despre beneficiile, limitele şi
riscurile pe care le presupune această testare şi să îşi dea acordul privind efectuarea PSA, înainte de a se prezenta la
laborator. Medicul nu trebuie să supraestimeze posibilele beneficii ale depistării precoce şi nici să subestimeze riscurile
asociate cu intervenŃia precoce.
La pacienŃii cu valori ale PSA cuprinse între 4 şi 10 ng/mL şi cu tuşeu rectal negativ se recomandă determinarea
markerului free-PSA din acelaşi ser. S-a dovedit că efectuarea suplimentară a acestui test reduce numărul de biopsii
nenecesare.
PSA deŃine un rol important şi în monitorizarea cancerului de prostată în diverse etape ale acestuia: supraveghere,
stabilirea opŃiunii terapeutice, estimarea prognosticului şi evaluarea eficienŃei tratamentului (chirurgical, hormonal).
După prostatectomia radicală PSA trebuie să scadă până la niveluri nedetectabile; valori persistent crescute de PSA
indică prezenŃa bolii reziduale. Creşterea nivelului PSA după intervenŃia chirurgicală radicală reprezintă un indicator de
recidivă a bolii care poate precede alte semne clinice.
Free-PSA nu oferă informaŃii clinice relevante în monitorizarea cancerului de prostată, de aceea nu se recomandă
4
utilizarea testului în acest scop .
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate). Recoltarea probei de sânge trebuie efectuată dimineaŃa (deoarece există
mici variaŃii diurne), înaintea oricărei manevre urologice (inclusiv tuşeul rectal) şi la câteva săptămâni după vindecarea
1;2
unei afecŃiuni inflamatorii a prostatei (prostatită) .
Specimen recoltat - sânge venos .
2
2
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt în maxim 2 ore;
dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C .
2
2
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
Cauze de respingere a probei
• specimen hemolizat;
• specimen expus la temperatură ridicată;
2
• specimen contaminat bacterian .
Stabilitate probă - serul separat este stabil 5 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C sau -70°C .
2
Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemilumiscenŃă (ECLIA) .
2
Valori de referinŃă
PSA total - sunt dependente de vârstă:
<40 ani: ≤ 1.4 ng/mL;
40-50 ani: ≤ 2.0 ng/mL;
50-60 ani: ≤ 3.1 ng/mL;
60-70 ani: ≤ 4.1 ng/mL;