Page 40 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

5. METODE DE LUCRU UTILIZATE ÎN LABORATOARELE SYNEVO

5.1 Metode folosite în hematologie

Determinarea hemoleucogramei
Se realizează pe un analizor automat de hematologie ce permite determinarea a 21 de parametri ai hemoleucogramei
- inclusiv diferenŃierea leucocitelor în 5 populaŃii - prin următoarele metode:
1) Focusare hidrodinamică (impedanŃă electrică);
2) Citometrie în flux cu laser semiconductor;
3) Măsurarea cu SLS (sodium lauril sulfat) a hemoglobinei prin metodă fotometrică.
1) Metoda cu focusare hidrodinamică
Prin această metodă sunt determinate numărul şi dimensiunile eritrocitelor şi trombocitelor. Scopul focusării
hidrodinamice este de a reduce suprapunerea şi recircularea celulelor în zona de detecŃie. După aspirare şi diluare cu
reactiv, particulele sunt direcŃionate într-un singur rând printr-o apertură şi generează semnale electrice pulsatorii, pe
baza cărora se efectuează numărătorile celulare.
2) Citometria în flux
Numărul de leucocite şi formula leucocitară sunt determinate, după lizarea eritrocitelor, cu ajutorul citometriei în flux,
care permite analizarea caracteristicelor fizice şi chimice ale celulelor. Proba de sânge este aspirată, diluată şi
colorată. Celulele sanguine trec apoi în linie, una câte una, prin centrul camerei de flux, unde raza laser emisă de
semiconductor loveşte celulele sanguine. Ca urmare, lumina va fi dispersată în direcŃii diferite.
Lumina dispersată frontal şi captată de o fotodiodă indică volumul celular, lumina dispersată lateral furnizează
informaŃii asupra conŃinutului celular (nucleu şi granulaŃii), iar lumina fluorescentă laterală aduce informaŃii despre
cantitatea de ADN şi ARN celular. Lumina dispersată lateral şi cea fluorescentă laterală sunt receptate de un tub
fotomultiplicator. În final, analizorul va afişa două scatergrame bidimensionale:
- pe scatergrama 4DIFF (axa x reprezintă intensitatea luminii laterale, iar axa y intensitatea fluorescenŃei laterale) apar
cele 5 populaŃii leucocitare şi grupul de umbre eritrocitare;
- pe scatergrama WBC/BASO (axa x reprezintă intensitatea luminii laterale, iar axa y intensitatea luminii frontale) apar
populaŃia de bazofile şi restul populaŃiei de leucocite, precum şi grupul de umbre eritrocitare.
3) SLS - Hemoglobina
Analizorul determină direct concentraŃia hemoglobinei cu ajutorul surfactantului Sodiu-Lauril-Sulfat (SLS). ReacŃia
chimică include următoarele etape: hemoliza eritrocitelor, alterarea conformaŃiei moleculei de globină, oxidarea fierului
şi formarea SLS-Hb care este măsurată fotometric.
Metoda nu este toxică, iar viteza de conversie a hemoglobinei este mare. Metoda se poate utiliza şi pentru măsurarea
methemoglobinei, deci şi a sângelui de control ce conŃine methemoglobină.

Parametrii analizaŃi sunt următorii:
a) eritrocitari • numărul de eritrocite
• hemoglobina (Hb)
• hematocritul (Ht)
• indicii eritrocitari: - volumul eritrocitar mediu (VEM)
- hemoglobina eritrocitară medie (HEM)
- concentraŃia medie a hemoglobinei(RDW)
- lărgimea distribuŃiei eritrocitare (RDW)
b) leucocitari • numărul total de leucocite
• formula leucocitară în valori relative (%) şi absolute (#)
c) trombocitari • numărul de trombocite
• trombocitocritul (PTC)
• volumul trombocitar mediu (VTM)
• lărgimea distribuŃiei trombocitare (PDW)
Dintre aceştia, analizorul măsoară direct numărul de leucocite şi formula leucocitară, numărul de eritrocite,
hemoglobina, hematocritul şi numărul de trombocite.
În afara parametrilor hemoleucogramei şi a celor două scatergrame, analizorul mai afişează şi două histograme
pentru eritrocite şi trombocite, ce indică numărul de celule şi distribuŃia acestora în funcŃie de volum.
De asemenea analizorul poate detecta celulele anormale sau imature afişând diferite mesaje de avertizare generate de
localizarea anormală a populaŃilor celulare pe scatergramele WBC/BASO sau 4DIFF, cum ar fi: