Page 45 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 45
lumină; o soluŃie complet limpede vă transmite 100% din lumină; cu cât concentraŃia de particule este mai mare, cu
atât mai puŃină lumină este transmisă. Ca şi în colorimetrie se aplică legea Beer-Lambert.
Nefelometria măsoară cantitatea de lumină dispersată în unghi drept faŃă de raza de lumină, fotosenzorul fiind plasat la
°
un unghi de 90 faŃă de sursa de lumină; o soluŃie complet limpede nu dispersează lumina. Deoarece măsurătorile
nefelometrice vizează creşterile peste un nivel de bază zero (spre deosebire de turbidimetrie care vizează reduceri ale
transmisiei sub 100%), nefelometria este mai sensibilă la concentraŃii mici ale analiŃilor.
Nefelometria de rată reprezintă măsurarea kinetică a formării agregatelor. Timpul în care panta curbei “lumina
dispersată – timp” este maximă, este proporŃional cu concentraŃia de antigen.
AplicaŃii ale turbidimetriei şi nefelometriei: determinarea albuminemiei şi microalbuminuriei, a imunoglobulinelor IgA,
1;2
IgG, IgM şi a fracŃiunilor complementului C3c, C4 .
ISE (Ion Selective Electrodes – electrozi ioni-selectivi). Un ISE este un transductor (senzor) care converteşte
activitatea unui anumit ion dizolvat într-o soluŃie printr-o membrană într-un potenŃial electric care poate fi măsurat de un
voltmetru sau pH-metru. Membrana este ataşată la capătul unui tub care conŃine electrodul intern. Modificarea de
potenŃial este măsurată faŃă de un electrod de referinŃă extern cu potenŃial constant. DiferenŃa de potenŃial dintre cei
doi electrozi depinde de activitatea ionului în soluŃie, care este legată de concentraŃia ionului respectiv, permiŃând în
final măsurarea sa analitică. Au fost realizate câteva varietăŃi de ISE pentru diferiŃi ioni: cu membrană de sticlă (cu
+
selectivitate pentru cationi monovalenŃi: H , Na şi ioni metalici divalenŃi: Pb ), cu membrană cristalină (cu selectivitate
2+
+
-
-
2+
2+
atât pentru cationi: Pb , Cu , cât şi anioni: Cl , F ), cu răşini schimbătoare de ioni (ex.: electrod potasiu-selectiv),
electrozi cu tuburi capilare de sticlă, electrozi enzimatici (ex.: electrod glucozo-selectiv), electrozi gazo-sensibili
(măsurarea gazelor dizolvate: NH3, CO2). ISE funcŃionează pe principiul celulei galvanice: potenŃialul celulei este
echivalent cu potenŃialul ISE minus potenŃialul electrodului de referinŃă. SoluŃii standard de concentraŃii cunoscute sunt
măsurate de pH-metru/voltmetru, iar valorile obŃinute sunt proiectate într-un grafic concentraŃie – microvoltaj;
microvoltajul unei soluŃii necunoscute este apoi localizat pe grafic şi este determinată concentraŃia corespunzatoare a
soluŃiei.
Determinările ISE nu sunt influenŃate de interferenŃe cum ar fi culoarea probei.
Surse de eroare: interferenŃe ale altor ioni cu proprietăŃi similare ionului de testat; diferenŃe în rata de difuzie a ionilor în
funcŃie de mărimea acestora (pentru compensarea acestui tip de eroare este importantă asigurarea unui flux pozitiv al
soluŃiei spre electrod); încărcătura ionică totală a probei afectează coeficientul de activitate (este utilizat un ajustant al
încărcăturii ionice, această ajustare fiind largă astfel încât variaŃia între probe să fie mică); temperatura: modificarea
temperaturii probei cu un singur °C poate duce la erori de măsurare de >4%; pH-ul.
Aplicatiile ISE în laboratoarele Synevo: ionograma serica şi urinară – sodiu, potasiu, clor .
2
ReacŃii de latex-aglutinare: sunt teste serologice care se bazează pe reacŃia antigen-anticorp – microparticule de
latex învelite în molecule de antigen/anticorp aglutinează în urma cuplării cu anticorpul, respectiv antigenul
corespunzător din serul de testat.
Latex-aglutinarea a fost adaptată pentru teste cantitative care utilizează turbidimetria/nefelometria, asigurând creşterea
sensibilităŃii.
2
AplicaŃii în laboratoarele Synevo: determinarea ASLO, CRP, factor reumatoid .
Cromatografia reprezintă un grup de metode de laborator care se bazează pe adsorbŃia selectivă, prin care
componentele unui amestec complex pot fi identificate şi/sau purificate (adsorbŃia reprezintă aderenŃa moleculelor la
suprafaŃa unei alte substanŃe). Metoda a fost utilizată iniŃial de botanistul rus Mikhail Tsvett pentru separarea de
produşi intens coloraŃi, de unde denumirea de cromatografie.
Cromatografia în coloană implică o fază mobilă (lichid sau gaz) care curge peste o fază staŃionară (solidă sau lichidă).
În cromatografia în coloană un amestec de molecule este separat pe baza afinităŃii fiecărei molecule pentru faza
mobilă sau staŃionară: dacă o moleculă are o afinitate mai mare pentru faza staŃionară decât o altă moleculă, atunci
cea din urmă va migra prin coloană mai rapid decât prima moleculă. SoluŃia de analizat este adaugată prin partea
superioară a coloanei şi este apoi eluată cu solvent; fracŃiunile sunt colectate prin partea inferioară a coloanei. Există
mai multe varietăŃi de cromatografie în coloană: cromatografia cu gel filtrare (excludere moleculară), cromatografia cu
schimb de ioni, cromatografia cu fază inversă, cromatografia cu gaz-lichid, cromatografia cu interacŃiuni hidrofobe,
cromatografia cu afinitate, cromatografia cu separare.
In cromatografia cu gel-filtrare (excludere moleculară) moleculele dintr-o soluŃie sunt separate în funcŃie de mărimea lor
pe măsură ce trec printr-o coloană de bile legate între ele într-o reŃea tridimensională. Aceste bile polimerice (dextran,
agaroza sau acrilamid) prezintă pori de anumite dimensiuni. Pe măsură ce o probă trece prin coloană, moleculele mai
mari decât dimensiunile porilor nu vor pătrunde în ochiurile reŃelei rămânând în soluŃie, astfel încât ele vor elua primele
din coloană. Moleculele mai mici vor pătrunde prin pori în ochiurile reŃelei şi astfel se vor deplasa mai lent prin coloana
şi vor elua ultimele din soluŃie. Pe măsură ce proba eluează la capătul coloanei fracŃiunile sunt colectate în tuburi.