Page 578 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8.7.8 Seleniu

Informaţii generale
Seleniul constituie unul din oligoelementele esenţiale care protejează organismul de stresul oxidativ.
În celulele şi ţesuturile organismului uman au fost descrise aproximativ 25 selenoproteine (proteine
care conţin un reziduu de selenocisteină), clasificate în glutation-peroxidaze, tioredoxin reductaze şi
deiodinaze.
În primul rând seleniul este un cofactor necesar pentru menţinerea activităţii glutation peroxidazei,
o familie de enzime ce catalizează degradarea hidroperoxizilor organici rezultaţi din procesele
metabolice normale şi asigură protecţia proteinelor, lipidelor şi acizilor nucleici faţă de acţiunea
moleculelor oxidante. Activitatea antioxidantă este similară celei exercitată de vitamina E. Astfel,
absenţa seleniului se corelează cu scăderea activităţii glutation peroxidazei şi este asociată cu
distrugerea membranelor celulare, ca rezultat al acumulării de radicali liberi .
2;5
5’ iodotironindeiodinaza este o selenopropteină care deţine rol în conversia periferică a tiroxinei (T4)
în triodotironină (T3). Se pare că tioredoxin reductaza deţine rol în metabolismul vitaminei C.
Seleniul interacţionează cu un număr mare de metale, potenţial toxice. Acestea sunt: arseniu (As),
cadmiu (Cd), mercur (Hg), argint (Ag), plumb (Pb) şi platină (Pt). La niveluri micronutriţionale (între
50 şi 200 μg/zi), seleniul este capabil să prevină manifestările toxice ale acestor substanţe, probabil
prin formarea derivaţilor mai puţin toxici sau inactivi. În acest mod, seleniul modulează toxicitatea
metalelor grele.
Alimentele vegetale constituia sursa majoră de seleniu. Conţinutul de seleniu din alimente depinde de
conţinutul de seleniu din sol. Raţia zilnică de seleniu recomandată este de 55 μg .
1
Deficitul de seleniu influenţează în primul rând miocardul, având drept consecinţă apariţia în cazuri
severe a bolii Keshan (denumirea provine de la provincia situată în nord-estul Chinei unde prevalenţa
bolii este mare datorită unui sol deficitar în seleniu). Afecţiunea se caracterizează prin cardiomiopatie
ce conduce la cardiomegalie şi insuficienţă cardiacă congestivă; se manifestă în special la copii şi
femei aflate în perioada reproductivă. Histopatologic se constată o degenerescenţă miocardică;
datorită afectării membranare celulele miocardului normal sunt înlocuite de fibroblaşti. Boala mai
asociază cataractă, osteoartrită la copii, unghii decolorate/îngroşate, tulburări de creştere 3;4;5 .
În SUA au fost raportate mai multe cazuri de deficit de seleniu la persoanele care au primit mai mult
de o săptămână alimentaţie parenterală fără suplimentarea seleniului .
3;5
Intoxicaţia cu seleniu se poate înregistra în cazurile de supradozare a seleniului, ca urmare a
expunerii industriale sau prin consumul de apă cu un conţinut ridicat în acest oligoelement. În industrie
seleniul reprezintă un produs secundar în procesul de rafinare a cuprului; este utilizat de asemenea
la fabricarea semiconductorilor, ca agent decolorant pentru ceramică şi sticlă, ca agent vulcanizator în
industria cauciucului. Selenoza - intoxicaţia cronică cu seleniu - se produce în situaţia unui aport de
seleniu de aproximativ 5 mg/zi şi se manifestă prin căderea părului şi unghiilor, carii dentare, halenă
cu miros de usturoi, insuficienţă hepatică, neuropatii, dermatită. Aportul zilnic maxim de seleniu fără a
fi însoţit de reacţii adverse a fost calculat la 800 μg, însă pentru unele persoane este de 600 μg .
3;4
Seleniul nu este considerat teratogen. Datorită activităţii sale antioxidante s-a presupus că seleniul are

578