Page 576 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

poate cauza hipotiroidism clinic manifest (mixedem endemic) ce poate determina la femei anovulaţie,
infertilitate, hipertensiune gestaţională, avort spontan în primul trimestru şi moartea fătului in utero.
Manifestările apărute la copiii mici sunt rezultatul deficitului matern de iod. Astfel, deficitul matern
sever determină retard de creştere, anomalii în dezvoltarea creierului, malformaţii congenitale, iar la
sugari produce cretinismul caracterizat prin retard mental, surditate, dificultăţi de mers, deficit statural
şi, uneori, hipotiroidism. În concluzie, iodul constituie un element esenţial atât în cursul sarcinii cât şi
în perioada lactaţiei, pentru facilitarea dezvoltării neurologice continue a copilului mic .
5;6
Determinarea nivelului de iod serveşte ca indicator important al aportului alimentar adecvat de
iod, dar şi al supraîncărcării, ce poate apărea în cursul terapiei cu diverse medicamente, cum ar fi
amiodarona .
4
Toxicitatea cronică se poate dezvolta atunci când aportul de iod depăşeşte 1,1 mg/zi. Majoritatea
persoanelor care ingeră cantităţi mari de iod rămân eutiroidiene; unele persoane însă, în special cele
care anterior au fost deficitare, dezvoltă hipertiroidie. În mod paradoxal, captarea excesivă de iod de
către tiroidă poate inhiba sinteza hormonilor tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff). Astfel, toxicitatea poate
provoca în cele din urmă guşă, hipotiroidism sau mixedem. Cantităţi foarte mari de iod pot produce un
gust metalic, hipersalivaţie, iritaţie gastrointestinală, precum şi leziuni acneiforme. La pacienţii expuşi
la cantităţi mari de substanţe radiologice de contrast sau diverse medicamente ce conţin iod este
necesar să se monitorizeze funcţia tiroidiană .
5
Recomandări pentru determinarea iodului
- determinarea statusului iodului în organism;
- monitorizarea nivelului de iod la persoanele cărora li se administrează medicamente
care conţin iod;
- monitorizarea ratei de excreţie a iodului ca indicator al terapiei zilnice de
substituţie .
4;6
Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire specială . 3
Specimen recoltat - a) sânge venos;b) o probă de urină spontană .
3

Recipient de recoltare - a) vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator; b) eprubetă pentru
urină .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; atât probele de plasmă cât
şi cele de urină se menţin la 2-8°C până în momentul lucrului . 3
Cantitate recoltată - a) 2 mL ser; b) cca. 5 mL .
3
Stabilitate probă - serul separat şi urina sunt stabile 7 zile la 2-8°C .
3
Metodă - plasmă cuplată inductiv cu spectrometrie de masă (ICP/MS) . 3
Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor
Iod seric: 46-70 μg/L.
Iod urinar: se poate exprima atât în μg/L (vezi tabelul) fie în μg/creatinină (valori de referinţă: 11-
403).

În funcţie de valoarea iodului urinar se poate evalua statusul iodului în organism:

576