Page 571 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

eficace biologic este α- tocoferolul în funcţie de care se stabileşte necesarul în vitamina E.
Vitamina E este solubilă în grăsimi şi în alcool, rezistă la temperaturi de până la 250ºC, dar este
sensibilă la lumină şi oxigen. Valori ale temperaturii foarte crescute sau foarte scăzute reduc cantitatea
de tocoferol conţinută în alimente cu până la două treimi. Vitamina E poate fi de asemenea distrusă
prin pasteurizarea laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu şi prin păstrarea acestora
timp îndelungat. Astfel, carnea refrigerată pierde în câteva zile toată cantitatea de vitamina E deţinută
iniţial. Făina albă are un conţinut cu 80% mai scăzut decât făina integrală. Se recomandă ca uleiurile
vegetale să fie obţinute prin presare la rece şi nu prin rafinare, deoarece această operaţie se face la
temperaturi crescute şi determină pierderi importante de tocoferol.
În prezent acţiunile specifice ale vitaminei E nu sunt pe deplin elucidate. Tocoferolii funcţionează ca
antioxidanţi, îndepărtează radicalii liberi, protejează integritatea lipidelor nesaturate din membranele
celulare şi protejează retinolul de acţiuni oxidante. Vitamina intervine în procesul de reproducere
asigurând buna funcţionare a glandelor sexuale şi endocrine, facilitează depozitarea glicogenului în
ficat şi în muşchi, inclusiv în muşchiul cardiac. De asemenea vitamina E are un rol important în sinteza
prostaciclinei în celulele endoteliale şi inhibă formarea de tromboxani în trombocite, reducând astfel
agregarea trombocitelor la suprafaţa epiteliului vascular. Aceste efecte asupra agregării trombocitare
sunt importante în ceea ce priveşte riscurile pentru ateroscleroza coronariană şi tromboză.
Necesarul zilnic de vitamină E este direct proporţional cu vârsta şi cantitatea de acizi polinesaturaţi din
alimentele consumate, putând fi asigurat în general de o dietă echilibrată. Bătrânii, femeile însărcinate
şi cele care alăptează au nevoie de un aport suplimentar de vitamină E. Nou-născuţilor trebuie să li
se administreze tocoferol până la apariţia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern este sărac
în această vitamină.
Deficienţele de vitamina E pot apărea ca urmare a unei alimentaţii necorespunzătoare sau a unui
sindrom de malabsorbţie intestinală. Persoanele cu risc, în special copiii, sunt pacienţii cu boli
intestinale, boli pancreatice, colestază cronică, boală celiacă, fibroză chistică şi limfangiectazie
intestinală. Colangiopatiile care pot duce la sindrom de malabsorbţie de vitamina E includ atreziile
biliare intra- şi extrahepatice, numărul redus congenital de canalicule biliare intrahepatice, displazie
arteriohepatică, şi embriopatii asociate cu virusul rubeolic. În plus, nivele serice scăzute de vitamină
E pot fi întâlnite în abetalipoproteinemie, probabil ca urmare a incapacităţii enterocitele persoanelor
afectate de a forma lipoproteine cu densitate mică (VLDL) şi chilomicroni.
Carenţa de vitamină E determină anemie hemolitică (datorită fragilităţii crescute a eritrocitelor şi scăderii
duratei de viaţă a acestora), afecţiuni neurologice cu evoluţie lent progresivă, caracterizate prin ataxie,
areflexie, pierderea sensibilităţii proprioceptive şi vibratorii (neuropatii motorii şi senzoriale reversibile),
distrofii musculare, creşterea cantităţii de colesterol în ser şi în muşchi, precum şi instalarea aterosclerozei.
Carenţa de vitamină E se întâlneşte mai des la bătrâni şi la malnutriţi cu diferite boli cronice, sindromul
ameliorându-se la tratamentul parenteral cu vitamina E.
Prematurii care au nevoie de o atmosferă îmbogăţită cu oxigen au un risc crescut de displazie
bronhopulmonară, iar suplimentarea cu vitamina E reduce severitatea şi împiedică apariţia acestei
afecţiuni.
Tratamentul precoce cu vitamina E poate întârzia sau preveni neuropatia cu ataxie, care se dezvoltă

571