Page 263 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 263

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          14
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                  MARKERI OSOŞI




        Interpretarea rezultatelor
            •   În mod normal nivelul seric al izoenzimei osoase este ridicat la copiii în creştere.
            •   Boala Paget, o afecţiune ce apare la persoanele cu vârstă de peste 50 ani, se caracterizează
                prin leziuni osteolitice uni- sau multifocale localizate de obicei la nivelul femurului, pelvisului
                şi coloanei vertebrale. La aceşti pacienţi se observă creşteri semnificative ale fosfatazei
                alcaline serice, astfel că pot fi întâlnite valori de peste 10-25 de ori limita superioară a
                intervalul de referinţă. Există totuşi bolnavi cu forme mai puţin agresive de boală Paget,
                care au concentraţii de ALP total  la limita superioară a intervalului de referinţă şi la care
                ostaza reprezintă un indicator mai sensibil al activităţii metabolice osoase . De asemenea
                                                                    3
                fosfataza alcalină de origine osoasă scade în cursul tratamentului antiresorbtiv din boala
                Paget având astfel utilitate în monitorizarea eficienţei terapiei .
                                                          4
            •   Creşteri moderate pot fi observate în osteomalacie, în timp ce în  rahitism concentraţia de
                ALP osoasă poate depăşi de 2-4 ori valoarea normală.
            •   În hiperparatiroidismul primar ALP total înregistrează valori normale sau uşor crescute;
                există  însă  o  creştere  mult  mai  marcată  a  ostazei  care  reflectă  mai  bine  modificările
                sistemului osos.
            •   Acromegalia determină modificări ale izoenzimei osoase, prin stimularea concentraţiei de
                IGF-1, care activează osteoblastele şi implicit formarea de os.
            •   Tratamentele prelungite cu antiepileptice (fenitoină, fenobarbital, primidonă, carbamazepină)
                pot determina în timp osteomalacie şi concentraţii ridicate de fosfatază alcalină de origine
                osoasă,  chiar  dacă  uneori  nivelul  total  de  ALP  este  normal.  Anticonvulsivantele  inhibă
                secreţia de calcitonină, ceea ce duce la o creştere a resorbţiei osoase şi modificări ale
                nivelului de ALP.
            •   Timp de 3-4 luni după un transplant renal ALP de origine osoasă poate înregistra valori
                ridicate din cauza administrării de substanţe imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii sau
                ciclosporina A .
                         3
            •   Monitorizarea pacienţilor cu neoplasm de prostată prin PSA şi ostază poate îmbunătăţi
                specificitatea  informaţiilor  cu  privire  la  extinderea  bolii  şi  dezvoltarea  metastazelor
                osoase . 5
            •   Concentraţiile de ostază pot fi monitorizate în dinamică în cursul tratamentului antiresorbtiv
                din osteoporoză. Mai multe studii au arătat faptul că un tratament este eficient dacă se
                obţine o scădere a nivelului ostazei cu cel puţin 25% faţă de nivelul bazal, în decurs de 3-6
                luni de la iniţierea terapiei. Prin monitorizarea tratamentului se pot identifica pacienţii non-
                responderi la tratament; pe de altă parte demonstrarea precoce a răspunsului biochimic al
                osului  poate îmbunătăţi şi stimula complianţa pacientului la terapie .
                                                               4
            •   Tratamentul cu hormon de creştere al copiilor cu nanism implică costuri ridicate, de aceea
                este nevoie de un marker predictiv, uşor de determinat şi care să ofere precoce informaţii
                asupra răspunsului la tratament. Studii efectuate în acest domeniu au dus la concluzia că
                ALP de origine osoasă este un indicator important în monitorizarea terapiei cu preparate
                de hormon de creştere. Astfel, se consideră că tratamentul este eficient dacă se obţine o


                                                                           263
   258   259   260   261   262   263   264   265   266   267   268