Page 45 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 9
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI ENDOCRINI

serice ale AMH se corelează strâns cu numărul foliculilor antrali înaintea tratamentului şi cu numărul
ovocitelor recuperate ca urmare a stimulării ovariene .
6;7
Absenţa controlului AMH de către FSH a fost confirmată atât la om cât şi la animale, sugerând faptul
că hormonul acţionează mai degrabă ca un factor paracrin decât ca unul sistemic şi nu face parte
parte din circuitul feed-back negativ în care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o
doză unică mare de agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determină o creştere
a producţiei de FSH şi LH endogene nu afectează nivelurile serice AMH. Într-un mod similar, în
sarcină AMH rămâne constant, acesta nefiind influenţat de statusul gonadotropinelor, reflectând
doar populaţia foliculară .
4;7
Pe lângă rolul său de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante şi în
patologia ovariană, respectiv în sindromul ovarelor polichistice. Deşi acest sindrom cuprinde un
spectru larg de manifestări clinice şi caracteristici biochimice, o anomalie comună este reprezentată
de perturbarea selecţiei foliculului dominant cu anovulaţie consecutivă. Acest mecanism de selecţie
deficitară conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la producţia
AMH. S-a formulat ipoteza că la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei
ar putea fi scăzută datorită faptului că foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhibă de
asemenea activitatea aromatazei, sugerând că acesta contribuie la severitatea acestui sindrom . 4
Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezintă obezitate, rezistenţă
la insulină şi hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulină sunt în parte
responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu
medicamente care reduc nivelul de insulină (de exemplu, metformin) şi afectează astfel indirect
producţia de androgeni poate avea efecte favorabile .
3
În concluzie, nivelurile serice AMH se corelează strâns cu numărul foliculilor antrali; prin extrapolare
se poate considera că acestea reflectă mărimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei
ovariene prezintă importanţă atât pentru clinicile de fertilizare in vitro cât şi pentru orice pacientă
care se adresează specialistului în vederea evaluarii potenţialului de fertilitate .
4
Recomandări pentru determinarea AMH
- evaluarea potenţialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflectă statusul ovarian (se corelează
cu numărul foliculilor antrali, ca şi nivelurile de inhibină B din ziua a 3-a a ciclului menstrual);
spre deosebire de FSH şi inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezintă variaţii ciclice,
astfel încât proba poate fi recoltată în orice zi a ciclului menstrual;
- evaluarea fenomenului de îmbătrânire ovariană: nivelurile bazale scăzute de AMH
semnalează o rezervă ovariană redusă asociată cu răspuns slab la tehnicile de fertilizare in
vitro;
- valoare predictivă asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezintă valoare predictivă
asupra instalării perioadei de tranziţie către menopauză;
- evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute în
sindromul ovarelor polichistice şi pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de
extindere a acestei afecţiuni .
4;5
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
5
Specimen recoltat - sânge venos . 5
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
5
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
5
45