Page 44 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

9 MARKERI ENDOCRINI GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

9.3.11 Hormonul anti-mϋllerian (AMH)
Informaţii generale
AMH – membru al familiei factorului de transformare a creşterii β (TGF-β), denumit şi substanţa
inhibitorie mülleriană – a fost studiat în principal pentru rolul său de reglare a diferenţierii sexului
masculin în perioada embrionară. Astfel, hormonul produs de către celulele Sertoli ale testiculului fetal
induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, şi prin
aceasta contribuie la dezvoltarea normală a organelor genitale masculine.
La feţii de sex feminin lipseşte AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine.
O dată cu începerea pubertăţii, AMH, la fel ca şi inhibina B, este produs de celulele stratului granulos
ale foliculilor de creştere din ovar şi nu de către foliculii primordiali, nici de către foliculii antrali în faza
finală de creştere (aflaţi sub reglarea directă a FSH). Datorită exprimării specifice la nivelul celulelor
stratului granulos din foliculii de creştere neselecţionaţi (foliculii primari şi secundari potenţial fertili),
AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene .
4
AMH exercită un efect inhibitor atât asupra recrutării foliculilor primordiali cât şi asupra răspunsului
foliculilor de creştere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul în care se exercită controlul hormonal
al secreţiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale şi umane au arătat că
în absenţa AMH foliculii primordiali sunt recrutaţi cu o rată mai mare, astfel că rezerva acestora se
epuizează prematur, iar ciclul menstrual se întrerupe la o vârstă mai tânără. Pe de altă parte, pe baza
nivelului FSH scăzut în prezenţa unui număr mai mare de foliculi de creştere, s-a formulat ipoteza
că, în absenţa AMH, foliculii sunt mai sensibili la acţiunea FSH. AMH atenuează creşterea activităţii
aromatazei FSH - dependente şi exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra
sensibilităţii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol în procesul de selecţie . Se crede că fiecare folicul
1
prezintă propriul prag pentru concentraţia FSH, care trebuie depăşit pentru a facilita selecţia acestuia.
O expresie AMH scăzută la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii
sa-şi continue creşterea şi să ovuleze în ciclul următor .
1;2
O dată cu înaintarea în vârstă nivelul AMH scade continuu la femei în corelaţie cu rezerva
funcţională ovariană. Scăderea sa este semnificativă cu câţiva ani înainte de o creştere evidentă
a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a căror fertilitate este în scădere şi
poate oferi indicaţii asupra tranziţiei către menopauză în următorii 4 ani .
8;9
Rolul AMH ca semnal periferic al mărimii rezervei de foliculi în creştere poate avea avantaje
importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmează tratamente pentru infertilitate
îmbătrânirea ovariană se caracterizează printr-un răspuns scăzut la administrarea exogenă de
gonadotropine şi la o şansă redusă de a obţine o sarcină. Identificarea corectă a persoanelor care
prezintă o rezervă ovariană redusă şi astfel un răspuns slab la tratamentele de stimulare este
importantă, pentru a evita ca acestea să fie incluse inutil în programele de fertilizare in vitro. Pe
de altă parte, evaluarea rezervei ovariene prezintă utilitate la pacientele care sunt în mod normal
excluse din aceste programe datorită vârstei înaintate .
4
Câteva studii au arătat că AMH este un marker foarte bun pentru a stabili răspunsul ovarian în
cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinările hormonului în faza foliculară precoce (ziua
a 3-a a ciclului menstrual) într-un grup de paciente neselecţionate au arătat că nivelurile AMH sunt
mai mici la pacientele cu răspuns ovarian slab în comparaţie cu cele cu răspuns normal, răspunsul
ovarian fiind definit ca numărul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea că nivelurile

44