Page 41 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 9
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI ENDOCRINI

probei cu polietilenglicol (PEG) 6000. PEG va precipita macroprolactinele iar în supernatant vor
rămâne monomerii biologic activi. Doar în cazul în care valoarea prolactinei obţinută după pretratare
cu PEG reprezintă peste 60% din valoarea prolactinei din serul netratat se poate afirma diagnosticul de
hiperprolactinemie . Proba conţine în principal macroprolactine şi/sau oligomeri de prolactină (pseudo-
7
hiperprolactinemie) în cazul unui procent <40%. Proba conţine atât monomeri cât şi macroprolactine
sau oligomeri de prolactină în cazul unui procent cuprins între 40% şi 60%; pentru un diagnostic corect
se recomandă testarea prin metoda de referinţă (cromatografie prin gel-filtrare).
Deoarece există diferenţe foarte mari în ceea ce priveşte sensibilitatea diverselor tipuri de reactivi de
a detecta macroprolactine, nu se recomandă compararea rezultatelor obţinute cu metode şi reactivi
diferiţi.
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente
următoarele:
- tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se
facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu .
7
Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott
Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 404-405.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory
Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed.,
2009, 1251.
3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by
Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 303-304.
4. Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura
Medicală, România, Ed. 1989, 216-236.
5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia prolactinei. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin.
Editura Medicală, România, Ed. 1989, 291-300.
6. Jacques Wallach. Afecţiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Ştiinţelor
Medicale, România, Ed. 7, 2001, 919-921.
7. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Prolactin. www.
labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
9. Lothar Thomas. Prolactin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical
Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998,
1080-1083.

41