Page 37 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 9
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI ENDOCRINI

9.3.8 Dihidrotestosteronul
Informaţii generale
Dihidrotestosteronul (DHT) este un metabolit biologic activ al testosteronului, produs în principal la
nivelul prostatei, dar şi în testicule, foliculii piloşi şi glandele suprarenale. DHT este sintetizat din
testosteron în urma unei reacţii de reducere, catalizată de 5 α-reductaza. Două izoenzime au fost
descrise: tipul 1 prezent în majoritatea ţesuturilor din organism, fiind forma predominantă în glandele
sebacee şi tipul 2, izoenzima preponderentă la nivelul aparatului genital masculin.
Este eliberat în circulaţie începând din viaţa intrauterină şi este responsabil pentru formarea
caracterelor sexuale secundare masculine, cum ar fi creşterea părului facial şi corporal şi îngroşarea
vocii. Spre deosebire de testosteron, DHT nu poate fi transformat în estradiol de aromatază şi, în
consecinţă, poate fi folosit ca antagonist în dezvoltarea trăsăturilor feminine la bărbaţi. S-a arătat că
DHT este inactivat în muşchii scheletici prin acţiunea 3-α hidroxisteroid dehidrogenazei şi deci nu are
nici un efect asupra hipertrofiei musculare.
Femeile cu o concentraţie plasmatică crescută de DHT pot prezenta unele caractere sexuale
secundare androgene, cum ar fi vocea îngroşată şi părul facial. Circa 35% din pacientele cu sindromul
ovarelor polichistice au asociate creşteri ale nivelului seric de DHT.
În sindromul Klinefelter nivelul DHT este mult mai scăzut decât la bărbaţii normali, spre deosebire de
hirsutismul idiopatic, în care aproximativ 40% din pacienţi au concentraţii crescute.
Nivelele serice ale DHT rămân normale odată cu înaintarea în vârstă şi nu se modifică în hiperplazia
benignă de prostată (HBP).
În condiţii patologice dihidrotestosteronul este implicat în creşterea excesivă a prostatei şi căderea
părului (calviţie) .
4
Alopecia androgenică afectează aproape 30% dintre bărbaţii sub 30 de ani, 50% dintre bărbaţii peste
50 de ani şi, într-un mod surprinzător, 40% dintre femeile peste 50 de ani. Este o condiţie determinată
genetic la care se adaugă şi factorul hormonal - androgenii, în special DHT – care este necesar pentru
progresia bolii. La nivelul scalpului frontal au fost depistate concentraţii crescute de 5 α-reductază
iar procesele dependente de androgeni se datorează în principal legării DHT de receptorii specifici.
Debutul afecţiunii este gradat. Bărbaţii prezintă o rărire a părului în zonele temporale, forma scalpului
redefinindu-se în zona anterioară. Boala evoluează progresiv spre zona frontală şi vertex. Femeile
prezintă o cădere difuză a părului pe coroană. Poate să apară la femei şi o rărire bitemporală a părului
dar într-un grad mai mic faţă de bărbaţi; în general femeile menţin o linie frontală a părului.
Tratamentul alopeciei androgenice include două preparate care şi-au demonstrat eficienţa într-un
număr semnificativ de cazuri: finasterida administrată oral (un inhibitor competitiv de 5 α-reductază)
şi minoxidilul în aplicaţii locale .
1;3
Recomandări pentru determinarea dihidrotestosteronului - monitorizarea pacienţilor trataţi cu
inhibitori de 5 α-reductază; evaluarea pacienţilor cu un posibil deficit de 5 α-reductază .
4
În unele cancere de prostată (mai ales stadiul D) determinarea DHT ar putea fi utilă pentru estimarea
răspunsului la tratamentul antiandrogenic .
1
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
2
Specimen recoltat - sânge venos . 2
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
2
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
37