Page 472 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 472

20   TESTE DE TOXICOLOGIE             GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       20.3 MONITORIZARE TERAPEUTICĂ AL MEDICAMENTELOR
       Informaţii generale şi recomandări pentru testare
       În practica medicală curentă este recunoscută din ce în ce mai mult importanţa determinării periodice
       a nivelului în sânge al multora din medicamentele administrate, fie datorită potenţialului crescut de
       reacţii adverse, fie complianţei reduse a pacienţilor.
       Monitorizarea terapeutică a unui medicament (Therapeutic Drug Monitoring, TDM) are drept scop
       menţinerea  concentraţiei  acestuia  în  intervalul  terapeutic,  definit  ca  acel  interval  de  valori  ale
       nivelului în ser, plasmă sau sânge integral în care medicamentul respectiv îşi exercită efectele clinice
       cu reacţii adverse minime pentru majoritatea pacienţilor.
       Conceptul de TDM se referă astfel la măsurarea concentraţiei medicamentelor pentru a optimiza şi
       adapta tratamentul la nivel individual (terapie personalizată). Pentru realizarea acestei ţinte terapeutice
       este important să se cunoască pentru medicamentele administrate date legate de:
          -   farmacocinetică:  studiază  efectele  medicamentului  asupra  organismului  (relaţia  doză-
              efect);
          -   farmacodinamică:  studiază  efectele  organismului  asupra  medicamentelor  (absorbţie,
              distribuţie etc);
          -   farmacogenetică:  studiază  modelul  genetic  al  metabolizării  medicamentelor  luând  în
              considerare variaţiile individuale.
       Pentru a obţine rezultate pentru concentraţiile medicamentoase cu utilitate clinică este important ca
       proba să fie recoltată în aşa numita „steady state” (stare de echilibru) în care rata de medicament
       ce pătrunde în organism este egală cu cea eliminată. Atunci când o doză fixă de medicament este
       administrată  la  intervale  de  timp  regulate,  acesta  se  va  acumula  în  organism  în  cursul  fazei  de
       absorbţie până este atinsă starea de echilibru; perioada de timp necesară pentru a se ajunge la steady
       state depinde de  timpul de înjumătăţire al medicamentului (T ), adică timpul în care concentraţia
                                                    1/2
       medicamentului în sânge se reduce la jumătate. La rândul său T depinde de rata de metabolizare
                                                     1/2
       şi excreţie. În condiţiile unei distribuţii rapide şi uniforme a medicamentului în organism (cinetică de
       ordinul I), precum şi în absenţa unei doze de încărcare, este nevoie de un interval de timp echivalent
       cu cel puţin 5 T   pentru a obţine steady state (vezi fig. 20.3.1) 3;4;28 .
                 1/2
                      C sânge
                                            T  1/2
                          Interval
                          terapeutic





                                                        ~ > 96%

                                                        T  1/2
                              Fig 20.3.1 Obţinerea „steady state”


         472
   467   468   469   470   471   472   473   474   475   476   477