Page 467 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 20
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE TOXICOLOGIE

20.2.10 Plumb în sânge şi urină

Informaţii generale
Plumbul este cel mai larg utilizat metal neferos. Plumbul şi compuşii săi au numeroase aplicaţii
comerciale şi industriale, fiind prezenţi în lacuri şi vopseluri, baterii, pigmenţi, insecticide, materiale
plastice şi ceramice, echipamente medicale, armament, benzină, industria sudurii.
Principalele căi de expunere la plumbul anorganic sunt inhalarea şi ingestia. La adult expunerea se
realizează în special profesional, iar la copii prin ingestia de vopseluri cu plumb din case vechi (în
sindromul de “pica”). Expunerea se mai poate face şi prin practicarea distilării ilegale a alcoolului în
recipiente ce conţin plumb .
2;4
Plumbul este absorbit în organism atât prin tractul respirator, cât şi prin cel gastrointestinal. Absorbţia
este invers proporţională cu dimensiunea particulei, ceea ce face ca inhalarea prafului cu plumb să
aibă impactul cel mai mare. Este transportat şi transplacentar fiind implicat în intoxicaţia congenitală,
cu următoarele consecinţe posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mică la naştere .
2
Simptomele precoce ale intoxicaţiei cu plumb (saturnism) sunt reprezentate de: apatie sau
iritabilitate, astenie fizică, anorexie, greaţă, constipaţie, dureri abdominale intermitente, mialgii.
Anemia cu reticulocitoză şi punctaţii bazofile la examinarea frotiului de sânge periferic se numără
printre complicaţiile hematologice ale saturnismului. De asemenea mai pot să apară: lizereu gingival
caracteristic şi depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi la copii. În cazul intoxicaţiilor severe
apar tulburări gastrointestinale grave şi neurotoxicitate (ataxie, slăbiciune musculară, convulsii, stupor,
comă) .
2;4
Creşterea excreţiei urinare a plumbului indică o expunere excesivă, independent de manifestările
clinice.
Alte caracteristici ale saturnismului includ creşterea acidului delta-aminolevulinic urinar, creşterea
protoporfirinei libere eritrocitare şi scăderea dehidrazei acidului aminolevulinic .
2
Recomandări pentru determinarea plumbului
- plumbul în sânge: cel mai bun test pentru diagnosticul expunerii la plumb;
- plumbul în urină: monitorizarea intoxicaţiei cronice cu plumb .
2;4
Pregătire pacient - momentul recoltării probei de sânge nu este important pentru monitorizarea
expunerii profesionale.
Specimen recoltat - 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană .
3;4
Cauze de respingere a probei - specimen coagulat .
3;4
Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca
anticoagulant; 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează
cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) eprubetă pentru urină .
3;4
Cantitatea recoltată - 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL .
3;4
Prelucrare necesară după recoltare - nu se necesară .
3
Stabilitate probă - probele de sânge şi urină se menţin la temperatura camerei sau la frigider până
în momentul lucrului .
3;4
Metodă - spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS) .
3
467