Page 114 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Micromegakariocite diploide: celule foarte mici (12-20 µm) asemănătoare celorlalte celule hematopoietice, cu
nucleu mic, rotund, cu cromatină fină şi citoplasmă redusă cantitativ, granulară – caracteristice sindroamelor
mielodisplazice .
5
4
Megakariocite gigante, numeroase, izolate/în cuiburi – în trombocitemia esenŃială, metaplazia mieloidă .
Megakariocite cu nucleu hiperlobulat, cu lobi inegali, “explodaŃi”, având cromatina fină – în anemia
megaloblastică, sindroame mielodisplazice .
4
Megakariocite mari mononucleare, megakariocite cu nuclei multipli dispersaŃi şi megakariocite hipogranulare
– în sindroamele mielodisplazice.
PrezenŃa de neutrofile în citoplasma megakariocitelor (emperipolesis) care pătrund pasiv prin sistemul
membranelor de demarcaŃie .
5
V. Limfocitele prezente în măduvă sunt de obicei limfocite mici. Limfocitele şi plasmocitele sunt celulele cele mai
neuniform distribuite din măduvă, limfocitele fiind dispuse uneori în noduli, iar plasmocitele în manşoane,
perivascular . Limfocitele sunt crescute în limfocitozele reactive şi sindroamele limfoproliferative. Uneori pot fi
3;5
întâlnite în măduva normală plasmocite binucleate . Plasmocitele sunt crescute în plasmocitozele reactive, când pot fi
4;5
prezente plasmocite cu citoplasmă “flambată”, cu corpi Russell sau cu cristale intracitoplasmatice şi în mielomul
4
multiplu . În mielomul multiplu plasmocitele anormale proliferează în plin parenchim medular printre celelalte celule
5
hematopoietice, spre deosebire de plasmocitozele reactive în care sunt dispuse perivascular . Plasmocitele
mielomatoase pot prezenta un spectru larg de aspecte ale citoplasmei şi nucleului şi grade diferite de maturitate,
uneori chiar în acelaşi specimen de măduvă. Acestea au de obicei mai multă citoplasmă decât plasmocitele normale,
mai deschis colorată, frecvent cu vacuole, uneori cu granulaŃii roşii, nucleul rotund poate fi localizat mai central decât în
plasmocitul normal, cromatina este de obicei mai putin condensată, frecvent cu nucleol vizibil, ocazional foarte mare,
bizar/chiar doi nucleoli; în mielom sunt crescute plasmocitele binucleate sau cu mai multi nuclei, celulele “flambate” şi
plasmocitele cu corpi Russell .
4
VI. Monocitele din măduvă sunt identice cu cele din sângele periferic. Macrofagele (histiocitele) medulare sunt celule
mari, cu raport nucleu-citoplasmă scăzut, citoplasmă cu contur neregulat, de culoare gri, cu numeroase granulaŃii mici
roşu-purpurii şi granulaŃii azurofile mai mari, număr variabil de particule ingerate (celule întregi/distruse, nuclei, granule
de hemosiderină etc.) şi vacuole, majoritatea la periferia celulei reflectând pinocitoză; nucleul este mic, oval, de obicei
unic, dar poate fi multiplu, localizat excentric, cu cromatina uniform distribuită, cu cel puŃin un nucleol evident;
histiocitele active au cromatina mai condensată.
Eritrofagocitoza este crescută în stările hemolitice, după transfuzii sau anumite medicamente. Digestia multor
eritrocite determină degenerarea rapidă a macrofagelor, care apar cu nucleul picnotic, cu cromatină
indistinctă şi fără nucleol, iar citoplasmă este vacuolată/spumoasă.
Materiale străine în macrofagele: depozite crescute de fier (granulaŃii mari de hemosiderină care apar ca
particule galben-aurii refractile intracitoplasmatice), purpură trombocitopenică imună, hiperlipemie.
Macrofage anormale sunt întâlnite în măduvă în: sindromul histiocitelor “albastre ca marea” (macrofage cu
citoplasmă albastru-strălucitor/albastru-verzui), boala Gaucher (macrofage cu incluzii lipidice, citoplasmă cu
aspect “în foi de ceapă”), boala Niemann-Pick (macrofage cu incluzii lipidice, citoplasmă cu aspect
spumos/”în fagure”), cistinoză (macrofage încărcate cu cristale birefringente). Celule pseudo-
Gaucher/histiocite “albastre ca marea” pot fi uneori întâlnite în condiŃii cu cantităŃi crescute de produşi de
degradare: leucemii, în special leucemia mieloidă cronică, limfoame, mielom, talasemie majoră, cancer tratat,
infecŃii virale, mononucleoză infecŃioasă, policitemia vera, lupus eritematos sistemic. De asemenea
macrofage anormale sunt întâlnite în infecŃii parazitare şi fungice (histoplasmoză, candidoză), histiocitoză
malignă, histiocitoză X .
4
VII. Celulele non-hematopoietice care pot fi uneori observate pe frotiurile de măduvă sunt: adipocite (în
hipoplazia/aplazia medulară), celule stromale, celule reticulare, osteoblaşti şi osteoclaşti (în special la copii şi în

măduva fetală osteoblaştii trebuie diferenŃiaŃi de plasmocite, iar osteoclaştii de megakariocite sau de metastazele
medulare) , mastocite (în hipo-/aplazie medulară, limfoame, leucemie limfocitară cronică, boli infecŃioase, mastocitoză
5
sistemică). În mod normal aceste celule reprezintă <1% din celularitatea medulară .
3
VIII. Celulele atipice: pot fi reprezentate de celule blastice, celule mielomatoase, limfomatoase sau celule
carcinomatoase.
Limite şi interferenŃe
1. VariaŃii fiziologice: la copii limfocitele sunt mai numeroase în măduvă, în special la copiii până la 4 ani unde pot
constitui până la 40% din celularitatea medulară; plasmocitele sunt rare la copii. În prima lună de viaŃă celulele eritroide
sunt proeminente datorită nivelurilor crescute de eritropoietină. De asemenea copiii tind să aibă un număr mai mare de
eozinofile şi precursori eozinofilici .
3