Page 153 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

7.5.4 Proteina S

InformaŃii generale
Proteina S este o glicoproteină dependentă de vitamina K sintetizată în ficat, celule endoteliale şi megakariocite.
Aproximativ 60% din cantitatea circulantă de proteină S este legată de proteina de legare a fracŃiunii C4b a
complementului (C4b-binding protein). Restul cantităŃii de proteină se găseşte sub formă liberă, capabilă să acŃioneze
ca un cofactor non-enzimatic al proteinei C activate. Proteina S intensifică inactivarea factorilor Va şi VIIIa la nivelul
suprafeŃelor fosfolipidice şi de asemenea exercită un rol în efectul fibrinolitic al proteinei C activate. Studiile recente
indică o posibilă implicare a fracŃiunii legate a proteinei S în activitatea anticoagulantă independentă de proteina C
1;2
activată .
Deficitul de proteină S se asociază cu tromboză venoasă recurentă, cu sau fără embolism pulmonar, survenită la
pacienŃi tineri 1;2;5 .
Există 3 tipuri de deficit de proteină S:
- tipul I: proteina S este normală funcŃional, dar se găseşte într-o cantitate insuficientă pentru a controla cascada
coagulării (sunt scăzute atât forma liberă cât şi cea legată, iar activitatea este redusă);
- tipul II: cantitate normală de proteină S, care este însă incapabilă să-şi exercite funcŃia (activitate redusă) ca urmare a
unor defecte moleculare;
- tipul III: cantitate redusă de proteină S liberă asociată cu o activitate scăzută, în prezenŃa unei cantităŃi normale de
5
proteină S totală .
Deficitul dobândit de proteină S poate fi întâlnit în sarcină, administrarea contraceptivelor orale, afecŃiuni hepatice,
nefropatie diabetică, tromboza venelor cerebrale, purpura trombotică trombocitopenică precum şi în alte afecŃiuni
autoimune şi inflamatorii în care se înregistrează o creştere a proteinei de legare a fracŃiunii C4b şi concomitent o
1
scădere a fracŃiunii libere .
Recomandări pentru determinarea proteinei S
• investigarea unor complicaŃii tromboembolice neexplicabile, în special la pacienŃi <50 ani şi cu istoric familial pozitiv
de evenimente trombotice;
• înaintea administrării contraceptivelor orale la paciente cu episoade trombotice în antecedente sau cu istoric familial
3
pozitiv .
Pregătire pacient - à jeun; dacă pacientul se afla sub terapie cu anticoagulante orale, acestea vor fi întrerupte cu 2
3;4
săptămâni înaintea recoltării; de asemenea, tratamentul cu heparină va fi întrerupt cu 2 zile înaintea recoltării .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
Recipient de recoltare - vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9) (capac bleu/verde) .
3
Cantitatea recoltată - cât permite vacuumul .
3
Cauze de respingere a probei
- specimen hemolizat
- specimen coagulat
- vacutainer care nu este plin
- specimen contaminat cu heparină
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă plasma prin centrifugare şi se lucrează imediat; dacă acest lucru nu
3
este posibil, plasma se poate stoca la -20°C .
Stabilitate probă - plasma separată este stabilă 4 ore la 18-25°C; 1 lună la -20°C ; se va evita
4
decongelarea/recongelarea .
3
Metodă - test de coagulare care măsoară activitatea proteinei S .
3
3
Valori de referinŃă - 65-145% .
Interpretarea rezultatelor
Testul detectează toate cele 3 tipuri de deficit, dar nu permite diferenŃierea lor. De aceea, în cazul obŃinerii unei
activităŃi scăzute a proteinei S se recomandă testarea antigenului proteinei S totale şi proteinei S libere .
3
Limite şi interferenŃe
Nou-născuŃii prezintă o activitate scăzută a proteinei S .
4
Sarcina, folosirea contraceptivelor orale, tratamentul cu heparină sau proba contaminată cu heparină (recoltare de pe
1;4
cateter heparinizat) se pot asocia de asemenea cu o reducere a activităŃii proteinei S .
PrezenŃa inhibitorilor de trombină (hirudin sau argatroban), anticoagulanŃilor lupici sau altor anticorpi antifosfolipidici în
plasma testată poate determina o supraestimare a activităŃii proteinei S. Pe de altă parte, rezistenŃa la proteina C
3;4
activată (datorată mutaŃiei factorului V Leiden) poate induce măsurarea unei activităŃi scăzute a proteinei S .