Page 158 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.3 Acid uric urinar

InformaŃii generale
Determinarea excreŃiei urinare de acid uric este în principal utilă la pacienŃii care prezintă calculi renali. Litiaza acidului
uric se poate dezvolta atât în guta primară cât şi în cazurile de hiperuricemie secundară (ex. boli maligne). De
asemenea, nefrolitiaza urică poate complica colita ulceroasă, boala Crohn şi bypass-ul chirurgical jejunoileal.
Majoritatea pacienŃilor cu litiază urică nu prezintă manifestări clinice de gută.
PacienŃii tineri care prezintă artrită gutoasă şi nefrolitiază sau cei care excretă >1000 mg acid uric/24 ore ar trebui
evaluaŃi pentru deficienŃa ereditară a enzimei hipoxantin-guanin-fosforiboziltransferază (HPRT). Raportul acid
uric/creatinină din probele de urină matinală este folosit ca test pentru detectarea sindromului Lesch-Nyhan, care este
asociat cu o absenŃă totală a activităŃii enzimei. Pentru detectarea deficienŃei parŃiale a aceleiaşi enzime la pacienŃii
adulŃi cu gută, acest raport se poate aplica şi la probele de urină din 24 ore.
Raportul acid uric/creatinină dintr-o probă de urină spontană poate fi util şi în diferenŃierea insuficienŃei renale acute
2;4
secundară nefropatiei gutoase de cea indusă de alte cauze .
Recomandări pentru determinarea acidului uric urinar
1
Acest test evaluează metabolismul acidului uric în gută şi nefrolitiază .
3
Pregătire pacient - pacientul va respecta dieta sa obişnuită .
Specimen recoltat
• urina din 24 ore: la ora 7 dimineaŃa pacientul urinează şi nu reŃine această urină; apoi colectează într-un vas curat de
2- 3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaŃa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina
recoltată; măsoară întreaga cantitate; reŃine aproximativ 100 ml, în pahar de plastic de unică folosinŃă pentru urină;
proba se Ńine la 2- 8°C în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv;
• o proba de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaŃă).
Cauze de respingere a probei - specimen care nu a fost păstrat la 2- 8°C; utilizarea de conservanŃi (produc
interferenŃe) .
4
Recipient de recoltare
a) vas de 2 - 3 litri şi pahar de plastic de unică folosinŃă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de
urină din 24 ore;
b) eprubetă pentru urină .
3
Cantitate recoltată - a) aproximativ 100 mL; b) 10 mL .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se lucrează în aceeaşi zi; dacă acest lucru nu este posibil, urina se poate stoca
3
la 2-8°C .
3
Stabilitate probă - 72 ore la 2-8°C; 4 zile la 20-25°C după adăugare de NaOH (ph >8); probele nu se congelează .
Metodă - spectrofotometrică (enzimatică colorimetrică) .
3
Valori de referinŃă
• 200-1000mg/24 ore;
• 37-92 mg/dL (în prima urină de dimineaŃă).
Raport acid uric/creatinină:
• normal: 0.21-0.59;
• gută: 0.15-0.73;
• hiperuricemii secundare: 0.25-1.77;
• artrită non-gutoasă: 0.27-0.58;
• sindrom Lesch-Nyhan: 1.98-5.35;
• deficit parŃial de HPRT: 0.62-2.00;
• insuficienŃă renală acută secundară nefropatiei gutoase: >1;
3;4
• insuficienŃă renală acută de alte cauze: <1 .
Interpretarea rezultatelor

Creşterea acidului uric urinar Scăderea acidului uric urinar
• nefrolitiază; • leucemii; • sindrom Lesch-Nyhan; • afecŃiuni renale cronice; • xantinurie; •
• hepatite virale; • boală Wilson; • siclemie . deficienŃă de acid folic; • intoxicaŃie cu
1;2
1;2
plumb .

Limite şi interferenŃe
Efortul fizic susŃinut şi o dietă bogată în purine cresc concentraŃiile de acid uric urinar.