Page 160 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 160

8.1.4 Albumina serică

                  InformaŃii generale
                  Albumina este o proteină non-glicozilată sintetizată de celulele parenchimului hepatic la o rată de 14g/zi. Reprezintă
                  cel mai important component proteic din plasmă, lichid cefalo-rahidian şi urină. În plasmă, albumina este responsabilă
                  în principal de menŃinerea presiunii oncotice; de asemenea este implicată în transportul diverşilor compuşi (acizi graşi
                                                           6
                  liberi, bilirubină, hormoni, ioni de metale şi medicamente) .
                  Albumina serică are un timp de înjumătăŃire de 18-20 zile ; această perioadă este scurtată în condiŃiile unui catabolism
                                                           5
                  crescut: infecŃii severe, hemoragii, intervenŃii chirurgicale, pierderi proteice la nivel renal, gastrointestinal şi cutanat. Din
                  acest motiv, albumina este considerată un reactant de fază acută “negativ” (scade ca răspuns la procesele infecŃioase
                                 5
                  şi inflamatorii acute) .
                  Albumina constituie un indicator global al stării de nutriŃie a organismului, în special la persoanele vârstnice cu diverse
                  afecŃiuni cronice . S-a constatat astfel că la persoanele vârstnice spitalizate, hipoalbuminemia reprezintă un factor de
                              6
                                                     1
                  risc independent în ceea ce priveşte mortalitatea .
                  Nivelele de albumină sub 2.0-2.5 g/dL asociate sindroamelor nefrotice, cirozei hepatice sau enteropatiilor cu pierderi
                  de proteine pot cauza  edeme .
                                        2;5
                  Recomandări pentru determinarea albuminei serice
                  • evaluarea statusului nutriŃional;
                  • sindroame edematoase ;
                  • afecŃiuni renale asociate cu proteinurie;
                  • ciroză hepatică ;
                                     2
                  • boli cronice consumptive .
                                                 4
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                  Specimen recoltat - sânge venos; valorile obŃinute dintr-o probă recoltată în ortostatism sunt mai mari decât cele
                                                                   4
                  obŃinute dintr-o probă recoltată în clinostatism (condiŃii de spitalizare) .
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                                                                        4
                                                                      4
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
                                          4
                  Volum probă -  minim 0.5 mL ser
                  Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian .
                                                                                     4
                  Stabilitate probă - serul separat este stabil 10 săptămâni la 15-25ºC; 5 luni la 2-4ºC; nelimitat la -70ºC .
                                                                                           4
                  Metodă - imunoturbidimetrică .
                                       4
                  Valori de referinŃă - <1an: 3.0-5.2 gdL ; > 1an: 3.5-5.2 g/dL .
                                                              4
                  Valori critice - <1.5 g/dL .
                                    2
                  Interpretarea rezultatelor
                  Creşteri absolute ale albuminei serice nu se înregistrează  în nici o condiŃie fiziologică sau patologică; atunci când apar
                  valori crescute la determinările de laborator acestea constituie un indicator de deshidratare severă (creştere relativă a
                  albuminei ca urmare a pierderilor de apă) .
                                                2;3
                  Scăderi ale albuminei serice apar în numeroase situaŃii clinice fiind cauzate de:
                  • aport inadecvat: malnutriŃie,• necesar crescut: sarcină, hipertiroidism,• hemodiluŃie: administrări excesive de soluŃii
                  perfuzabile,  sindromul  secreŃiei  inadecvate  de  hormon  antidiuretic  (SIADH),  diabet  psihogen/intoxicaŃie  cu  apă,•
                  absorbŃie diminuată: sindroame de malabsorbŃie
                  •  deficit  de  sinteză:  ciroză  hepatică,  alcoolism  cronic,  analbuminemie  ereditară,•  catabolism  crescut:   infecŃii  ,
                  neoplazii,• pierderi excesive: sindrom nefrotic, hemoragii masive, anasarcă, enteropatie cu pierderi de proteine, arsuri
                                              2;3
                  extinse, afecŃiuni dermatologice severe .
                  Limite şi interferenŃe
                  Repausul prelungit la pat poate determina scăderi ale albuminei serice.
                  • Medicamente
                  Creşteri : progesteron
                  Scăderi  :  alopurinol,  asparaginază,  azatioprină,  clorpropamidă,  cisplatin,  dapson,  dextran,  estrogeni,  ibuprofen,
                  izoniazid, nitrofurantoin, contraceptive orale, fenitoină, prednison (doze mari), acid valproic  4;6;7 .
                  • InterferenŃe analitice
                  PrezenŃa  factorului  reumatoid  în  serul  pacienŃilor  nu  interferă  cu  determinarea  albuminei  decât  în  cazul  unor
                  concentraŃii peste 130U/mL.
                  La pacienŃii cu gamopatii monoclonale, în special de tip IgM (boala Waldenstrım) rezultatele obŃinute pot fi uneori
                             4
                  neconcludente .
   155   156   157   158   159   160   161   162   163   164   165