Page 189 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.19 Clor urinar

InformaŃii generale
Principala cale de eliminare a clorului este cea renală, deplasările sodiului fiind urmate de cele ale clorului, proporŃional
1
şi pasiv, la nivelul tuturor segmentelor nefronului. Pierderea renală de clor este proporŃională cu aportul din 24h .
Recomandări pentru determinarea clorului urinar - deshidratare; monitorizarea administrării de soluŃii perfuzabile în
perioada postoperatorie; monitorizarea efectelor regimului hiposodat; evaluarea acidozei metabolice hipercloremice;
2;3
diagnosticul diferenŃial al alcalozei metabolice .
Specimen recoltat - a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineaŃa pacientul urinează şi nu reŃine această urină, apoi
colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaŃa în ziua următoare, inclusiv; se
omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reŃin 100 mL în pahar de plastic de unică folosinŃă
pentru urină; nu se folosesc conservanŃi; ambele recipiente trebuie să fie bine închise cu capac, ele se păstrează la 2–
2
8 C până în momentul lucrului .
º
2
b) o probă de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaŃă) .
Recipient de recoltare: a) vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (unică folosinŃă), pe care se notează
2
cantitatea totală de urină din 24 ore; b) eprubetă pentru urină .
Cantitatea recoltată: a) toată urina din 24 ore din care se reŃine 100 mL; b) 10mL .
2
2
Prelucrare necesară după recoltare - nu este necesară .
Stabilitate probă - 7 zile la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C şi timp îndelungat la -20°C .
2
2
Metodă - potenŃiometrică ISE (ion selective electrode)
2
Valori de referinŃă - a) 110-250 mmol/24h; b) 46-168 mmol/L
Factor de conversie: mmol/L=mEq/L
Interpretarea rezultatelor

Creşteri
• aport crescut de sare, depleŃie de potasiu, insuficienŃă corticosuprarenaliană, sindrom Bartter, nefrite cu
1
pierdere de sare .
Scăderi
condiŃii asociate cu depleŃie de clor care răspund la administrarea de clor (Cl- urinar <10 mmol/L):
• sindromul secreŃiei inadecvate de ADH, • vărsături, • diaree, • transpiraŃii profuze, • sondă nasogastrică,
• boală Addison, • abuz de diuretice, • tumori viloase de colon.
condiŃii asociate cu un exces endogen sau exogen de corticosteroizi, care nu răspund la administrarea de
clor (Cl- urinar >20 mmol/L): • sindrom Cushing, • sindrom Conn, • retenŃie postoperatorie de clor .
1;2
Limite şi interferenŃe
Determinarea izolată a clorului urinar poate crea confuzii de diagnostic.
• AlŃi factori care produc interferenŃe
Creşteri: administrare excesivă de ser fiziologic, clorură de amoniu, ingestie de halogeni (bromuri).
3
Scăderi: dietă hiposodată, ingestia de alcaline, tratamentul cu carbenicilină .

Bibliografie

1. Frances Fischbach.Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 ed. 2004, 163-
263.
2. Laborator Synevo. ReferinŃe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
3. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Chloride, Urine. www.labcorp.com . 2003.
Ref Type: Internet Communication